JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.

jertfă sf [At: CORESI, EV. 145/9 / V: jărfă, jărtvă, jârtvă, jerfă, ~tvă, jirfă, jirtvă / Pl: ~fe / E: slv жрътва] 1 Ofrandă adusă divinității. 2 (Îs) ~ omenească Om sacrificat pe altar. 3 (Pex; îas) Om sacrificat pentru un scop înalt. 4 (Pop; spc) Dar care se dă la biserică. 5 (Lit; fig) Sacrificiu. 6 (Fig) Victimă. 7 (Pop) Prisos de bucate, de vin etc. 8 (Înv; îe) A cădea ~ A fi sacrificat. 9 (Îae) A muri.

JERTFĂ (pl. -fe) sf. 1. 🌐 La popoarele din vechime, dar, prinos ce se aducea divinității și care consista dintr’un animal ce se junghia pe un altar, din roadele pămîntului, etc., sacrificiu: nu se mulțumi el (Joe) să-i aducă ~ oamenii cîte o vită, ceru să-i aducă zece deodată (isp.) ; ~ omenească, cînd victima era o ființă omenească ¶ 2. Fig. Părăsirea unui avut, unui drept, renunțare la un lucru care ne e scump, la care ținem mult; cheltuială mare pe care și-o impune cineva spre folosul cuiva [vsl. žrǔtva].

JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) – Din sl. žrŭtyva.

JERTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În ritualurile religioase, mai ales în antichitate) Ceea ce se aducea ca dar divinității (în special vietăți sacrificate pe altar). Negurile albe se înălțau spre văzduhuri și-și topeau în aer creștetele lor, ca fumul ce s-ar ridica din o jertfă colosală. HOGAȘ, M. N. 151. Nu-i cere drept jertfă, pe-un altar înalt să moară. EMINESCU, O. I 160. ♦ Fig. Victimă. Acum optzeci de ani scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei într-o societate nedrept alcătuită. SADOVEANU, E. 75. Cu putere ea descrie Slaba nevinovăție, Jertfa acestor dușmani. ALEXANDRESCU, P. 32. 2. Sacrificiu, jertfire. Jertfa lui Horia, Cloșca și Crișan, ca și a celorlalți răsculați căzuți, a avut o urmare bună pentru iobagi. IST. R.P.R. 280. Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre [eroi de la 1907]. Sîngele vostru vărsat ne rămîie de-a pururi ca pildă. Toți să fim gata de jertfă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. Legea asigurării celor ce cad jertfă muncii este o simplă minciună, ca și toate legile burgheziei. SAHIA, N. 36.

JERTFĂ ~e f. 1) (în unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinități; ofrandă; prinos. 2) Renunțare de bună voie la ceva scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe sau factori neprielnici; victimă. 4) Persoană omorâtă sau rănită; victimă. ◊ A cădea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fă] /<sl. žrutva

jertfă f. 1. ofrandă făcută divinității cu oarecari ceremonii; 2. victimă oferită zeilor celor falși: jertfe omenești; 3. renunțarea la ceva însemnat, plăcut, etc., privațiune voluntară: vă fac această jertfă. [Vechiu-rom. jârtfă = slav. JRŬTVA].

jértfă f., pl. e (vechi -tvă, d. vsl. žrŭtva, rus. žértva. V. jirfă). Sacrificiŭ. – Vechĭ și jirtfă, jîrtfă.

jărfă sf vz jertfă

jărtvă sf vz jertfă

jârtvă sf vz jertfă

jerfă sf vz jertfă

jertvă sf vz jertfă

jirfă sf vz jertfă

jirtvă sf vz jertfă

❍JERFĂ... = JERTFĂ....

jírfă f., pl. e (d. jertfă, adică „lucru jertfit în mare cantitate”). Ml. ș.a. Belșug, mare cantitate: ce jirfă de apă (despre un rîŭ mareși răpede. Univ. 24 ian. 1901; 2, 2). V. sodom.

jertfă (desp. jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe

jertfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jertfei; pl. jertfe

jertfă s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jertfei; pl. jertfe

jertfă

jertfă, -fe.

JERTFĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

JERTFĂ s. 1. v. ofrandă. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sânge. (Și-au dobândit libertatea prin jertfă.) 4. v. victimă. 5. sacrificiu. (A făcut mari jertfe pentru a-și atinge scopul.)

jertfă s.f. I 1 (bis.) danie, dar², ofrandă, prinos, sacrificiu, oblativitate, <înv.> aduse (v. adus²), arsătură, comând, miluire, oblațiune, plocon, <fig.; rar> holocaust, <ieșit din uz> arse (v. ars¹). După slujbă, preotul împarte jertfele aduse de credincioși pentru sfințire. 2 (în unele ritualuri religioase păgâne) ofrandă, prinos, sacrificiu. Într-o grotă s-au găsit cranii care sunt indicii ale unor jertfe cultice. 3 (pop.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Abundență. Afluență. Belșug. Bogăție. Exces. Îmbelșugare. Îndestulare. Noian. Opulență. Prisos. Ubertate. II 1 jertfire, sacrificare, sacrificiu, imolare, imolație, preț. Își va obține dreptatea chiar și cu jertfa vieții sale. 2 sacrificiu, sânge. Lupta pentru libertate cere jertfă. III fig. 1 sacrificiu. Părinții au făcut mari jertfe pentru a-și crește copiii. 2 victimă, <fig.; livr.> hostie, <fig.; înv.> nicovală, fin². Mulți oameni au fost jertfe ale regimurilor totalitare.

jertfă s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

JERTFĂ s. 1. (BIS.) dar, ofrandă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.) 2. jertfire, sacrificare, sacrificiu, (fig.) preț. (Cu ~ vieții sale.) 3. sacrificiu, sînge. (Și-au dobîndit libertatea prin ~.) 4. victimă. (~ a datoriei.) 5. sacrificiu. (A făcut mari ~ pentru a-și atinge scopul.)

jertfă (jertfe), s. f. – 1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.

jertfă, jertfe s. f. 1. Prinos (de obicei un animal înjunghiat sau bucate ori roade) pe care popoarele păgâne îl aduceau zeilor; sacrificiu, holocaust, ardere-de-tot. ◊ Jertfă euharistică = centrul cultului liturgic, care actualizează în timpul Liturghiei jertfa unică de pe cruce a lui Hristos, când darurile se sfințesc și se prefac în trupul și sângele Lui; jertfa cea fără de sânge. 2. (Pop.) Darul pe care credinciosul îl aduce la bis. pentru iertarea păcatelor, împlinirea dorințelor sau de mulțumire etc. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. ♦ Fig. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate etc.). – Din sl. žrŭtva.