6 definiții pentru jeluială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

JELUIÁLĂ, jeluieli, s. f. Jeluire. [Pr.: -lu-ia-] – Jelui + suf. -eală.

jeluia sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 193 / V: jăl~ / Pl: ~ieli / E: jelui + -ială] 1 (Înv) Întristare. 2 (Mol; înv) Scârbire. 3 Compătimire. 4 Bocire. 5 Regret. 6 Tânguire. 7 Doliu. 8-9 Jeluire (8-9). 10 (Înv) Reclamație. 11 (Îvp) Dorință. 12 (Îvp) Dor. 13 (Îvp) Poftă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli

jeluiálă s. f., g.-d. art. jeluiélii; pl. jeluiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JELUIÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.

jeluia s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

Intrare: jeluială
jeluială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluia
  • jeluiala
plural
  • jeluieli
  • jeluielile
genitiv-dativ singular
  • jeluieli
  • jeluielii
plural
  • jeluieli
  • jeluielilor
vocativ singular
plural

jeluială

etimologie:

  • Jelui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98