JELUI, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jelui] – Din sl. žalovati.

jălui v vz jelui

jăluit², ~ă a vz jeluit²

jelui [At: COD. VOR. 174/4 / V: jăl~, jul~ / Pzi: ~esc, jelui, jălui / E: slv жаловати „a jeli”] 1 vr (Înv) A se întrista. 2 vr (Mol; înv) A se scârbi. 3 vt A compătimi pe cineva. 4 vt A boci pe cineva. 5 vt A avea milă de cineva. 6 vi A jeli (7). 7 vr A da expresie durerii, revoltei, nemulțumirii etc. Si: a se jelcui (2), a se tângui. 8 vr A se plânge de un neajuns, de o supărare etc. 9 vt (Înv) A adresa cuiva o plângere (în scris). 10 vi A se plânge la... 11 vt A reclama. 12 vt (Înv) A dori ceva cu ardoare. 13 vi (Înv) A aspira la ceva.

jeluit², ~ă a [At: CORESI, PS. 297 / V: jăl~ / Pl: ~iți, ~e / E: jelui] 1-2 (Pop) Cuprins de jale¹ (7-8). 3-4 Plin de jale¹ (7-8). 5 Întristat. 6 Plâns. 7 Bocit. 8 Regretat. 9 Compătimit.

jului v vz jelui

❍JĂLUI... 👉 JELUI...

❍JELCUI = JELUI: Jelcui-m’aș, jelcui, Jelcui-m’aș cătr’o piatră, Nu m’ar ști lumuca toată (brl.).

JELUI, †JĂLUI I. vb. tr. ‡A plînge (pe cineva), a tîngui. II. vb. intr. ‡A reclama: pîrăsc și jeluesc, dau jalbă și trag pe altul la judecată (leg.-car.). III. vb. refl. A se jeli, a se tîngui, a se plînge; a adresa o jalbă, a reclama: mi se jeluia că era persecutat de guvern (i.-gh.); văzînd pe cuconița într’un ceardac, ei începură să se jeluiască la dînsa (isp.); ai băut cît șepte și mai ai obraz să te jeluești (alecs.) [vsl. žalovati].

JELUI, jeluiesc (jelui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.

JELUI, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. A da expresie durerii prin vorbe, plîns, vaiet; a se plînge, a se văieta. Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronunțare regională) Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128. ◊ Fig. Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. ◊ (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ♦ (De obicei urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «la») A se plînge împotriva unei nedreptăți, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluiră Porții de astă calcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242. ◊ Intranz. Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378. 2. Tranz. (Popular) A compătimi, a căina. Cîți voinici mă întîlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. – Prez. ind. și: jelui (TOMA, C. V. 351, TEODORESCU, P. P. 279) vb. IV.

JELUIT, -Ă, jeluiți, -te, adj. Cuprins de jale, întristat. Să mai văd pe maica mea, Amărîtă, jeluită. HODOȘ, P. P. 222.

A SE JELUI mă ~iesc intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamație; a se plânge. /<sl. zălovati

jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI].

jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva.

jeluĭésc V. jăluĭesc.

jelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, 3 sg. jeluiește, imperf. 1 jeluiam; conj. prez. 1 sg. să jeluiesc, 3 să jeluiască

jelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, imperf. 3 sg. jeluia; conj. prez. 3 să jeluiască

jelui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, imperf. 3 sg. jeluia; conj. prez. 3 sg. și pl. jeluiască

jelui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, conj. jeluiască)

jeluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

JELUI vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunța, deplânge, dori, învinovăți, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ținti, urmări, visa, viza.

JELUI vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.

jelui vb. IV. I 1 tr., intr. a boci, a jeli, a plânge, a tângui, <înv. și reg.> a petrece, a văita. 2 refl. (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jeli, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta, a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg.> a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.> a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.> a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. 3 tr. (compl. indică oameni sau soarta, suferințele, nenorocirile, necazurile etc. lor) a căina, a compătimi, a deplânge, a deplora, a jeli, a plânge, a compasiona, <înv. și pop.> a tângui, a văicări, <înv. și reg.> a căi, a sărăci, a șăinăli, a văiera, a văita, <înv.> a obida, <latin.; înv.> a lugi. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta. II (înv.) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) v. Acuza. Culpabiliza. Incrimina. Inculpa. Învinovăți. Învinui. Recrimina. 2 tr. (compl. indică oameni, stări de fapte etc.) v. Denunța. Pârî. Raporta. Reclama. Spune. III (înv.) 1 tr., intr. v. Dori. Jindui. Năzui. Pofti. Pretinde. Râvni. Tinde. Urmări. Visa. Viza². 2 tr. v. Dori. Jindui. Pofti. Râvni. Ține. Vrea.

jeluit, -ă adj. (despre oameni) bocit², jelit², plâns², tânguit², cântat²

jelui vb. v. ACUZA. ASPIRA. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DENUNȚA. DEPLÎNGE. DORI. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. JINDUI. NĂZUI. PÎRÎ. PLÎNGE. POCĂI. POFTI. PRETINDE. RECLAMA. REGRETA. RÎVNI. SPUNE. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.

JELUI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)

jeluit, jeluită, jeluiți, jeluite, adj. (pop.) 1. cuprins de jale, plin de jale; îndurerat, întristat. 2. dorit. 3. compătimit.