JELUI, †JĂLUI I. vb. tr. ‡A plînge (pe cineva), a tîngui. II. vb. intr. ‡A reclama: pîrăsc și jeluesc, dau jalbă și trag pe altul la judecată (leg.-car.). III. vb. refl. A se jeli, a se tîngui, a se plînge; a adresa o jalbă, a reclama: mi se jeluia că era persecutat de guvern (i.-gh.); văzînd pe cuconița într’un ceardac, ei începură să se jeluiască la dînsa (isp.); ai băut cît șepte și mai ai obraz să te jeluești (alecs.) [vsl. žalovati].