3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jantuit2, ~ă a vz jintuit2

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jintui] – Cf. jintiță.

JINTUIT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

JINTUIT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.

JINTUIT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

JINTUIT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

jântuit1 sn vz jintuit1[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz jintui1 LauraGellner

jintui vt [At: PAMFILE, I. C. 34 / V: jân~, jen~ / Pzi: ~esc, jintui / E: ns cf jintiță] (Reg) 1 A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 (Fig) A stoarce pe cineva de avere. 3 (Fig) A bate pe cineva. 4 A aduce pe cineva la ordine Si: a muștrului. 5 A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. 6 A scormoni focul. 7 A sparge cărbunii din foc. 8 (Pan) A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. 9 A scurge lichidul dintr-un vas în altul. 10 A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri.

jintuit2, ~ă a [At: DA / V: jan~, jân~, jen~ / Pl: ~iți, ~e / E: jintui] (Reg) 1 (D. caș, brânză etc.) Frământat și stors de zer. 2 (Fig; d. oameni) Stors de avere. 3 (Fig; d. oameni) Bătut. 4 (D. oameni) Adus la ordine Si: muștruluit. 5 (D. haine) Uns cu un fel de unt pentru a se feri de insecte. 6 (D. foc) Scormonit. 7 (D. jar) Spart în foc. 8 (D. un vas) Clătinat pentru a se amesteca mai bine lichidul din el. 9 (D. un lichid) Scurs dintr-un vas în altul. 10 (D. varză) Întors în butoi pentru a se mura mai bine.

jintuit1 sn [At: DA / V: jan~, jân~, jen~, jențuit / Pl: ~uri / E: jintui] (Reg) 1-10 Jintuire (1-10). 11 (Ccr) Zer gras, foarte alb, rezultat din a doua frământare și stoarcere a cașului. 12 Lapte rămas după stoarcerea zerului din caș. 13 Lichid gros, scurs din cașul dulce frământat. 14 Esență groasă a laptelui din care se scoate untul. 15 Zeamă dulce care rămâne după ce se face cașul.

JINTUI, jintuiesc (jintui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.

JINTUIT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. Frămîntat și stors de zer. Caș jintuit.

A JINTUI ~iesc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță

JINTUIT n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.

jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).

jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, 3 sg. jintuiește, imperf. 1 jintuiam; conj. prez. 1 sg. să jintuiesc, 3 să jintuiască

jintuia (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli

jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 să jintuiască

jintui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JINTUIT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

JINTUIT s. 1. jintuială, jintuire. (Se ocupă cu ~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jintui, jintuiesc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).

jintuit, jintuită, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.

jintuit s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.

Intrare: jintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jintui
  • jintuire
  • jintuit
  • jintuitu‑
  • jintuind
  • jintuindu‑
singular plural
  • jintuiește
  • jintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jintuiesc
(să)
  • jintuiesc
  • jintuiam
  • jintuii
  • jintuisem
a II-a (tu)
  • jintuiești
(să)
  • jintuiești
  • jintuiai
  • jintuiși
  • jintuiseși
a III-a (el, ea)
  • jintuiește
(să)
  • jintuiască
  • jintuia
  • jintui
  • jintuise
plural I (noi)
  • jintuim
(să)
  • jintuim
  • jintuiam
  • jintuirăm
  • jintuiserăm
  • jintuisem
a II-a (voi)
  • jintuiți
(să)
  • jintuiți
  • jintuiați
  • jintuirăți
  • jintuiserăți
  • jintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jintuiesc
(să)
  • jintuiască
  • jintuiau
  • jintui
  • jintuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jintui
  • jintuire
  • jintuit
  • jintuitu‑
  • jintuind
  • jintuindu‑
singular plural
  • jintuie
  • jintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jintui
(să)
  • jintui
  • jintuiam
  • jintuii
  • jintuisem
a II-a (tu)
  • jintui
(să)
  • jintui
  • jintuiai
  • jintuiși
  • jintuiseși
a III-a (el, ea)
  • jintuie
(să)
  • jintuie
  • jintuia
  • jintui
  • jintuise
plural I (noi)
  • jintuim
(să)
  • jintuim
  • jintuiam
  • jintuirăm
  • jintuiserăm
  • jintuisem
a II-a (voi)
  • jintuiți
(să)
  • jintuiți
  • jintuiați
  • jintuirăți
  • jintuiserăți
  • jintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jintuie
(să)
  • jintuie
  • jintuiau
  • jintui
  • jintuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jântui
  • jântuire
  • jântuit
  • jântuitu‑
  • jântuind
  • jântuindu‑
singular plural
  • jântuiește
  • jântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jântuiesc
(să)
  • jântuiesc
  • jântuiam
  • jântuii
  • jântuisem
a II-a (tu)
  • jântuiești
(să)
  • jântuiești
  • jântuiai
  • jântuiși
  • jântuiseși
a III-a (el, ea)
  • jântuiește
(să)
  • jântuiască
  • jântuia
  • jântui
  • jântuise
plural I (noi)
  • jântuim
(să)
  • jântuim
  • jântuiam
  • jântuirăm
  • jântuiserăm
  • jântuisem
a II-a (voi)
  • jântuiți
(să)
  • jântuiți
  • jântuiați
  • jântuirăți
  • jântuiserăți
  • jântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jântuiesc
(să)
  • jântuiască
  • jântuiau
  • jântui
  • jântuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jântui
  • jântuire
  • jântuit
  • jântuitu‑
  • jântuind
  • jântuindu‑
singular plural
  • jântuie
  • jântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jântui
(să)
  • jântui
  • jântuiam
  • jântuii
  • jântuisem
a II-a (tu)
  • jântui
(să)
  • jântui
  • jântuiai
  • jântuiși
  • jântuiseși
a III-a (el, ea)
  • jântuie
(să)
  • jântuie
  • jântuia
  • jântui
  • jântuise
plural I (noi)
  • jântuim
(să)
  • jântuim
  • jântuiam
  • jântuirăm
  • jântuiserăm
  • jântuisem
a II-a (voi)
  • jântuiți
(să)
  • jântuiți
  • jântuiați
  • jântuirăți
  • jântuiserăți
  • jântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jântuie
(să)
  • jântuie
  • jântuiau
  • jântui
  • jântuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jentui
  • jentuire
  • jentuit
  • jentuitu‑
  • jentuind
  • jentuindu‑
singular plural
  • jentuiește
  • jentuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jentuiesc
(să)
  • jentuiesc
  • jentuiam
  • jentuii
  • jentuisem
a II-a (tu)
  • jentuiești
(să)
  • jentuiești
  • jentuiai
  • jentuiși
  • jentuiseși
a III-a (el, ea)
  • jentuiește
(să)
  • jentuiască
  • jentuia
  • jentui
  • jentuise
plural I (noi)
  • jentuim
(să)
  • jentuim
  • jentuiam
  • jentuirăm
  • jentuiserăm
  • jentuisem
a II-a (voi)
  • jentuiți
(să)
  • jentuiți
  • jentuiați
  • jentuirăți
  • jentuiserăți
  • jentuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jentuiesc
(să)
  • jentuiască
  • jentuiau
  • jentui
  • jentuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jentui
  • jentuire
  • jentuit
  • jentuitu‑
  • jentuind
  • jentuindu‑
singular plural
  • jentuie
  • jentuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jentui
(să)
  • jentui
  • jentuiam
  • jentuii
  • jentuisem
a II-a (tu)
  • jentui
(să)
  • jentui
  • jentuiai
  • jentuiși
  • jentuiseși
a III-a (el, ea)
  • jentuie
(să)
  • jentuie
  • jentuia
  • jentui
  • jentuise
plural I (noi)
  • jentuim
(să)
  • jentuim
  • jentuiam
  • jentuirăm
  • jentuiserăm
  • jentuisem
a II-a (voi)
  • jentuiți
(să)
  • jentuiți
  • jentuiați
  • jentuirăți
  • jentuiserăți
  • jentuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jentuie
(să)
  • jentuie
  • jentuiau
  • jentui
  • jentuiseră
Intrare: jintuit (adj.)
jintuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jintuit
  • jintuitul
  • jintuitu‑
  • jintui
  • jintuita
plural
  • jintuiți
  • jintuiții
  • jintuite
  • jintuitele
genitiv-dativ singular
  • jintuit
  • jintuitului
  • jintuite
  • jintuitei
plural
  • jintuiți
  • jintuiților
  • jintuite
  • jintuitelor
vocativ singular
plural
jantuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantuit
  • jantuitul
  • jantui
  • jantuita
plural
  • jantuiți
  • jantuiții
  • jantuite
  • jantuitele
genitiv-dativ singular
  • jantuit
  • jantuitului
  • jantuite
  • jantuitei
plural
  • jantuiți
  • jantuiților
  • jantuite
  • jantuitelor
vocativ singular
plural
jântuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jântuit
  • jântuitul
  • jântui
  • jântuita
plural
  • jântuiți
  • jântuiții
  • jântuite
  • jântuitele
genitiv-dativ singular
  • jântuit
  • jântuitului
  • jântuite
  • jântuitei
plural
  • jântuiți
  • jântuiților
  • jântuite
  • jântuitelor
vocativ singular
plural
jentuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jentuit
  • jentuitul
  • jentui
  • jentuita
plural
  • jentuiți
  • jentuiții
  • jentuite
  • jentuitele
genitiv-dativ singular
  • jentuit
  • jentuitului
  • jentuite
  • jentuitei
plural
  • jentuiți
  • jentuiților
  • jentuite
  • jentuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: jintuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jintuit
  • jintuitul
  • jintuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jintuit
  • jintuitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantuit
  • jantuitul
plural
genitiv-dativ singular
  • jantuit
  • jantuitului
plural
vocativ singular
plural
jântuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jântuit
  • jântuitul
plural
  • jântuituri
  • jântuiturile
genitiv-dativ singular
  • jântuit
  • jântuitului
plural
  • jântuituri
  • jântuiturilor
vocativ singular
plural
jentuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jentuit
  • jentuitul
plural
  • jentuituri
  • jentuiturile
genitiv-dativ singular
  • jentuit
  • jentuitului
plural
  • jentuituri
  • jentuiturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jențuit
  • jențuitul
plural
  • jențuituri
  • jențuiturile
genitiv-dativ singular
  • jențuit
  • jențuitului
plural
  • jențuituri
  • jențuiturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jintui, jintuiescverb

regional
  • 1. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. figurat A stoarce pe cineva de avere. MDA2
    • 1.2. figurat A bate pe cineva. MDA2
  • 2. A aduce pe cineva la ordine. MDA2
    sinonime: muștrului
  • 3. A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. MDA2
  • 4. A scormoni focul. MDA2
    • 4.1. A sparge cărbunii din foc. MDA2
  • 5. rar A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. MDA2
  • 6. A scurge lichidul dintr-un vas în altul. MDA2
  • 7. A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri. MDA2
etimologie:
  • cf. jintiță DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

jintuit, jintuiadjectiv

regional
  • 1. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Caș jintuit. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Stors de avere. MDA2
  • 3. figurat Despre oameni: bătut. MDA2
    sinonime: bătut
  • 4. (Despre oameni) Adus la ordine. MDA2
    sinonime: muștruluit
  • 5. (Despre haine) Uns cu un fel de unt pentru a se feri de insecte. MDA2
  • 6. Despre foc: scormonit. MDA2
    sinonime: scormonit
  • 7. (Despre jar) Spart în foc. MDA2
  • 8. (Despre un vas) Clătinat pentru a se amesteca mai bine lichidul din el. MDA2
  • 9. (Despre un lichid) Scurs dintr-un vas în altul. MDA2
  • 10. (Despre varză) Întors în butoi pentru a se mura mai bine. MDA2
etimologie:
  • vezi jintui DEX '09 MDA2 DEX '98

jintuitsubstantiv neutru

regional
  • 1. Jintuială, jintuire. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 2. Lapte rămas după stoarcerea zerului din caș. MDA2
  • 3. Lichid gros, scurs din cașul dulce frământat. MDA2
  • 4. Esență groasă a laptelui din care se scoate untul. MDA2
  • 5. Zeamă dulce care rămâne după ce se face cașul. MDA2
etimologie:
  • vezi jintui DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.