15 definiții pentru jintuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

JINTUÍT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.

jintuit1 sn [At: DA / V: jan~, jân~, jen~, jențuit / Pl: ~uri / E: jintui] (Reg) 1-10 Jintuire (1-10). 11 (Ccr) Zer gras, foarte alb, rezultat din a doua frământare și stoarcere a cașului. 12 Lapte rămas după stoarcerea zerului din caș. 13 Lichid gros, scurs din cașul dulce frământat. 14 Esență groasă a laptelui din care se scoate untul. 15 Zeamă dulce care rămâne după ce se face cașul.

JINTUÍT n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui

jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.

jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală.

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JINTUÍT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)

JINTUIT s. 1. jintuială, jintuire. (Se ocupă cu ~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jintuít s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.

Intrare: jintuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jintuit
  • jintuitul
  • jintuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jintuit
  • jintuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jintuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi jintui
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX