jintuire sf [At: DA / V: jân~ / Pl: ~ri / E: jintui] (Reg) 1 Frământare a cașului pentru a scoate zer Si: jintă (1), jintuială (1), jintuit¹ (1). 2 (Fig) Stoarcere a cuiva de avere Si: jintuit¹ (2). 3 (Fig) Bătaie dată cuiva Si: jintuit¹ (3). 4 Aducere a cuiva la ordine Si: jintuit¹ (4). 5 Ungere a hainelor cu un fel de unt pentru a le feri de insecte Si: jintuit¹ (5). 6 Scormonire a focului Si: jintuit¹ (6). 7 Spargere a cărbunilor în foc Si: jintuit¹ (7). 8 Clătinare a unui vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine Si: jintuit¹ (8). 9 Scurgere a unui lichid dintr-un vas în altul Si: jintuit¹ (9). 10 Întoarcere a verzei în butoi pentru a se înăcri Si: jintuit¹ (10).

JINTUIRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui și rezultatul ei; stoarcerea cașului de zer.

jântuire sf vz jintuire

jintuire (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintuire (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

jintuire s. f., g.-d. art. jintuirii; pl. jintuiri

JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

jintuire s.f. jintuială, jintuit. Prin jintuire, cașul se stoarce de zer.

JINTUIRE s. jintuială, jintuit. (~ a cașului.)

jintuire, s.f. (pop.) 1. stoarcerea cașului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.