10 definiții pentru jintui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jíntui] – Cf. jintiță.

jintui vt [At: PAMFILE, I. C. 34 / V: jân~, jen~ / Pzi: ~esc, jintui / E: ns cf jintiță] (Reg) 1 A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 (Fig) A stoarce pe cineva de avere. 3 (Fig) A bate pe cineva. 4 A aduce pe cineva la ordine Si: a muștrului. 5 A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. 6 A scormoni focul. 7 A sparge cărbunii din foc. 8 (Pan) A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. 9 A scurge lichidul dintr-un vas în altul. 10 A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri.

JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.

JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.

A JINTUÍ ~iésc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță

jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.

jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jintuí (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 să jintuiáscă

jintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).

Intrare: jintui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jintui
  • jintuire
  • jintuit
  • jintuitu‑
  • jintuind
  • jintuindu‑
singular plural
  • jintuiește
  • jintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jintuiesc
(să)
  • jintuiesc
  • jintuiam
  • jintuii
  • jintuisem
a II-a (tu)
  • jintuiești
(să)
  • jintuiești
  • jintuiai
  • jintuiși
  • jintuiseși
a III-a (el, ea)
  • jintuiește
(să)
  • jintuiască
  • jintuia
  • jintui
  • jintuise
plural I (noi)
  • jintuim
(să)
  • jintuim
  • jintuiam
  • jintuirăm
  • jintuiserăm
  • jintuisem
a II-a (voi)
  • jintuiți
(să)
  • jintuiți
  • jintuiați
  • jintuirăți
  • jintuiserăți
  • jintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jintuiesc
(să)
  • jintuiască
  • jintuiau
  • jintui
  • jintuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jintui
  • jintuire
  • jintuit
  • jintuitu‑
  • jintuind
  • jintuindu‑
singular plural
  • jintuie
  • jintuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jintui
(să)
  • jintui
  • jintuiam
  • jintuii
  • jintuisem
a II-a (tu)
  • jintui
(să)
  • jintui
  • jintuiai
  • jintuiși
  • jintuiseși
a III-a (el, ea)
  • jintuie
(să)
  • jintuie
  • jintuia
  • jintui
  • jintuise
plural I (noi)
  • jintuim
(să)
  • jintuim
  • jintuiam
  • jintuirăm
  • jintuiserăm
  • jintuisem
a II-a (voi)
  • jintuiți
(să)
  • jintuiți
  • jintuiați
  • jintuirăți
  • jintuiserăți
  • jintuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jintuie
(să)
  • jintuie
  • jintuiau
  • jintui
  • jintuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jintui

  • 1. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • cf. jintiță
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX