19 definiții pentru jăratic jăratec jeratec jeratic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

jăratic sn [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / V: jăratec, jar~, ~tec, jeratec, jer~ / E: slv жаратъкъ (жєратъкъ)] 1 Jar (1). 2 (Îe) A sta (sau a ședea) ca pe ~ A fi extrem de nerăbdător și de neliniștit. 3 (Îae) A fi foarte grăbit. 4 (Pop; îe) A trage ~ sub oala lui A fi preocupat în primul rând de interesele personale. 5 (Pop; îe) A arde (pe cineva) ~ul sub tălpi A fugi repede. 6 (Pop; d. cai; îe) A mânca ~ A fi foarte iute. 7 (Fig; îla) De ~ Care pare că arde. 8 (Fig; îal) Arzător. 9 (Pop; îe) ~ul stă și sub cenușă Se zice atunci când o primejdie este pe cale să apară. 10 Obiect de piatră sau de fier, pus sub vatră sub lemnele care ard pentru a le ridica.

JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

JĂRÁTIC s. n. (Și în forma jeratic) Totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără. V. jar. Focul pîlpîia, învăluit de vînt, fărîmîndu-se în jăratic. SADOVEANU, O. VI 249. Un berbec întreg... a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267. Începură să sosească feciori... călări pe cai ce păreau că se hrănesc cu jeratic. VISSARION, B. 19. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde, că este aprins; arzător, ca focul. Spre apusul de jăratic, Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOPÎRCEANU, M. 17. Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu Ochii de jăratic? COȘBUC, P. I 184. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi foarte nerăbdător sau foarte grăbit. – Variante: jărátec (SLAVICI, O. I 363), jerátec (EMINESCU, N. 56), jerátic s. n.

JĂRÁTIC n. Cărbuni incandescenți care ard fără flăcări; jar. * A sta (sau a ședea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. /<sl. žaratuku

jărátic, jerátic, (vechĭ) -ec și (est) jarátic n., pl. e (vsl. žeravŭ, arzător, aprins, žariti, a frige [V. jărăsc]; rus. žaratok, locu unde arde locu în sobă, žeratok, cenușă; ung. zsarát, zsarátnok, zsarátnog, cenușă caldă. V. jar, pojar, jerăgăĭ). Cărbunĭ aprinșĭ. V. jeg.

JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.

JERÁTEC s. n. v. jăratic.

JERÁTIC s. n. v. jăratic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JERATIC s. jar, jărăgai, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.)

Intrare: jăratic
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăratic
  • jăraticul
  • jăraticu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jăratic
  • jăraticului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăratec
  • jăratecul
  • jăratecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jăratec
  • jăratecului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeratec
  • jeratecul
  • jeratecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jeratec
  • jeratecului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeratic
  • jeraticul
  • jeraticu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jeratic
  • jeraticului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jăratic jăratec jeratec jeratic

  • 1. Totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără.
    exemple
    • Focul pîlpîia, învăluit de vînt, fărîmîndu-se în jăratic. SADOVEANU, O. VI 249.
      surse: DLRLC
    • Un berbec întreg... a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267.
      surse: DLRLC
    • Începură să sosească feciori... călări pe cai ce păreau că se hrănesc cu jeratic. VISSARION, B. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De jeratic = care pare că arde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: arzător (adj.) incandescent attach_file 2 exemple
      exemple
      • Spre apusul de jăratic, Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOPÎRCEANU, M. 17.
        surse: DLRLC
      • Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu Ochii de jăratic? COȘBUC, P. I 184.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A mânca jăratic = a fi foarte iute.
      surse: NODEX

etimologie: