jăratic sn [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / V: jaratec, jar~, ~tec, jeratec, jer~ / E: slv жаратъкъ (жєратъкъ)] 1 Jar (1). 2 (Îe) A sta (sau a ședea) ca pe ~ A fi extrem de nerăbdător și de neliniștit. 3 (Îae) A fi foarte grăbit. 4 (Pop; îe) A trage ~ sub oala lui A fi preocupat în primul rând de interesele personale. 5 (Pop; îe) A arde (pe cineva) ~ul sub tălpi A fugi repede. 6 (Pop; d. cai; îe) A mânca ~ A fi foarte iute. 7 (Fig; îla) De ~ Care pare că arde. 8 (Fig; îal) Arzător. 9 (Pop; îe) ~ul stă și sub cenușă Se zice atunci când o primejdie este pe cale să apară. 10 Obiect de piatră sau de fier, pus sub vatră sub lemnele care ard pentru a le ridica.