2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.

JĂRATEC s.n. (Mold., ȚR, Trans. SV) Cărbuni aprinși. A: I-au turnatu-i jeratec preste cerbice. DOSOFTEI, VS. B: Îl unseră cu untdelemn pre cap și-i turnară jăratec aprins. M 1698, 45v. ◊ Fig. Arătîndu-te, Simeone, jăratec înțelegatoriu, nu te-ai închinat focului. M 1780, apr. 60v, col. 1; cf. MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II. C: Făcuse jăratec, că era frig si să încălziia. NT 1648, 129v. Variante: jeratec (DOSOFTEI, VS; MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II). Etimologie: sl. žaratŭkŭ. Cf. j ă r i ș t e (1), j e g.

JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

JERÁTEC s. n. v. jăratic.

JERÁTIC s. n. v. jăratic.

jăratic sn [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / V: jăratec, jar~, ~tec, jeratec, jer~ / E: slv жаратъкъ (жєратъкъ)] 1 Jar (1). 2 (Îe) A sta (sau a ședea) ca pe ~ A fi extrem de nerăbdător și de neliniștit. 3 (Îae) A fi foarte grăbit. 4 (Pop; îe) A trage ~ sub oala lui A fi preocupat în primul rând de interesele personale. 5 (Pop; îe) A arde (pe cineva) ~ul sub tălpi A fugi repede. 6 (Pop; d. cai; îe) A mânca ~ A fi foarte iute. 7 (Fig; îla) De ~ Care pare că arde. 8 (Fig; îal) Arzător. 9 (Pop; îe) ~ul stă și sub cenușă Se zice atunci când o primejdie este pe cale să apară. 10 Obiect de piatră sau de fier, pus sub vatră sub lemnele care ard pentru a le ridica.

JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.

JĂRÁTIC s. n. (Și în forma jeratic) Totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără. V. jar. Focul pîlpîia, învăluit de vînt, fărîmîndu-se în jăratic. SADOVEANU, O. VI 249. Un berbec întreg... a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267. Începură să sosească feciori... călări pe cai ce păreau că se hrănesc cu jeratic. VISSARION, B. 19. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde, că este aprins; arzător, ca focul. Spre apusul de jăratic, Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOPÎRCEANU, M. 17. Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu Ochii de jăratic? COȘBUC, P. I 184. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi foarte nerăbdător sau foarte grăbit. – Variante: jărátec (SLAVICI, O. I 363), jerátec (EMINESCU, N. 56), jerátic s. n.

JĂRÁTIC n. Cărbuni incandescenți care ard fără flăcări; jar. * A sta (sau a ședea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. /<sl. žaratuku

jărátic, jerátic, (vechĭ) -ec și (est) jarátic n., pl. e (vsl. žeravŭ, arzător, aprins, žariti, a frige [V. jărăsc]; rus. žaratok, locu unde arde locu în sobă, žeratok, cenușă; ung. zsarát, zsarátnok, zsarátnog, cenușă caldă. V. jar, pojar, jerăgăĭ). Cărbunĭ aprinșĭ. V. jeg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JERATIC s. jar, jărăgai, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.)

Intrare: jăratec
jăratec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jăratic
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăratic
  • jăraticul
  • jăraticu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jăratic
  • jăraticului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăratec
  • jăratecul
  • jăratecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jăratec
  • jăratecului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeratec
  • jeratecul
  • jeratecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jeratec
  • jeratecului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeratic
  • jeraticul
  • jeraticu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jeratic
  • jeraticului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jăratic jăratec jeratec jeratic

  • 1. Totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără.
    exemple
    • Focul pîlpîia, învăluit de vînt, fărîmîndu-se în jăratic. SADOVEANU, O. VI 249.
      surse: DLRLC
    • Un berbec întreg... a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267.
      surse: DLRLC
    • Începură să sosească feciori... călări pe cai ce păreau că se hrănesc cu jeratic. VISSARION, B. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De jeratic = care pare că arde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: arzător (adj.) incandescent attach_file 2 exemple
      exemple
      • Spre apusul de jăratic, Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOPÎRCEANU, M. 17.
        surse: DLRLC
      • Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu Ochii de jăratic? COȘBUC, P. I 184.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A mânca jăratic = a fi foarte iute.
      surse: NODEX

etimologie: