2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbândire sf [At: NECULCE, LET. II, 352/35 / Pl: ~ri / E: izbândi] / Biruință în luptă Si: izbândit1 (1). 2 Restabilire a dreptății Si: izbândit1 (2). 3 (Înv) Hotărâre favorabilă a justiției Si: izbândit1 (3). 4 (Înv) Răzbunare. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Răsplată. 7 (Înv; imp) Mântuire. 8 Reușită într-o activitate Si: izbândit1 (8). 9 (Pop) Aducere la îndeplinire a unei obligații sau misiuni Si: izbândit1 (9).

izbândire f. răzbunare deplină: va sosi ziua izbândirii BĂLC.

izbândi [At: PSALT. 318/13 / Pzi: ~desc / E: vsl изƃыти (Pzi: изƃѫдѫ] 1-2 vi, (înv) vr A birui în luptă. 3 vt A-și face dreptate. 4 vr (Înv) A se judeca. 5-6 vtr (Înv) A (se) răzbuna. 7 vt (Înv) A răscumpăra. 8 vt (Înv) A răsplăti. 9 vr (Înv; imp) A se mântui. 10 vt (Pop) A aduce la îndeplinire. 11 vi(a) A reuși.

IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.

IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.

IZBÎNDÍ, izbîndesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge în luptă, a birui, a fi victorios, a triumfa. Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138. Mergi acum la tine-acasă Și-ți ia haina de mireasă Și m-așteaptă bucuroasă, Că eu, dac-oi izbîndi, Cu tine m-oi logodi. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. Tranz. A izbuti să realizeze ceva, a reuși. Nu izbîndiseră să afle ora. SADOVEANU, O. VI 385. A izbîndit să fie mutat aci. C. PETRESCU, Î. II 167. Cerca unul, cerca doi, Cerca o sută și doi, Dar nimeni nu izbîndea Pe roșul a-ncălica. TEODORESCU, P. P. 534. ♦ A duce la îndeplinire, a îndeplini, a împlini. Inima însă ne era fierbinte, că ce gîndeam și izbîndeam. CREANGĂ, A. 116. I-a făgăduit că a face pe dracu-n patru să izbîndească voința împăratului. ȘEZ. II 50. 3. Refl. (Învechit) A se răzbuna. Avem fericirea a ne izbîndi cruntînd paloșul nostru într-însul. BĂLCESCU, O. I 319. ◊ (Cu pronumele în dativ) Dacă cugeți... să-ți izbîndești asupra vrăjmașilor trebuie să înveți meșteșugul războiului. ISPIRESCU, U. 24.

A IZBÂNDÍ ~ésc 1. intranz. A obține o izbândă; a birui. 2. tranz. 1) A obține după o serie de eforturi; a izbuti; a reuși. 2) A aduce la rezultatul cerut; a executa conform prevederilor; a îndeplini. /<sl. izbondon

izbândì v. 1. a reuși; 2. a-și răsbuna pe deplin: tânăru își izbândise pentru înfruntările ce pățise ISP. [Slav. IZBONDÕ, a covârși].

izbîndésc v. tr. (vsl. iz-byti, viitoru iz-bondon, a fi deasupra, a supravĭețui. V. izbutesc și izbăvesc). Reușesc, izbutesc: șĭ-a izbîndit doru. Cîștig: a izbîndi un războĭ. V. intr. Înving: a izbîndi în războĭ. Reușesc (cu dativu): ĭ-a izbîndit să facă. A-țĭ izbîndi pe cineva, a-țĭ lua satisfacțiune, a te răzbuna pe cineva. V. refl. Mă realizez: visu i s’a izbîndit.

izbîndíre f. Izbîndă, reușită. Răzbunare, realizare, împlinire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbândíre s. f., g.-d. art. izbândírii; pl. izbândíri

izbândíre s. f., g.-d. art. izbândírii; pl. izbândíri

izbândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 să izbândeáscă corectată

izbândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbândeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBÂNDÍ vb. 1. a bate, a birui, a câștiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 2. v. reuși.

IZBÂNDÍ vb. v. răzbuná.

IZBÎNDI vb. 1. a bate, a birui, a cîștiga, a învinge, (înv.) a vinci. (A ~ în luptă.) 2. a izbuti, a reuși, (înv.) a reieși, (fig.) a răzbi. (A fost acolo și a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izbîndí (izbândésc, izbândít), vb.1. A depăși, a întrece. – 2. A birui,a cîștiga o victorie, a triumfa. – 3. A răzbuna. – 4. A Înfăptui, a realiza. – 5. A reuși, a izbuti. Sl. izbyti, izbądą „a depăși” (DAR), cf. dobîndi. Toate sensurile sînt înv., cu excepția sensului 2. – Der. izbîndă, s. f. (victorie; răzbunare; succes, satisfăcător); izbînditor, adj. (biruitor). De la inf. izbyti (der. din sl. byti „a fi”) trebuie să provină izbuti, vb. (a reuși), care este, prin urmare, simplu dublet al lui izbîndi (Cihac, II, 153; Tiktin), cf. sl. izbytije „succes”.

Intrare: izbândire
izbândire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbândire
  • izbândirea
plural
  • izbândiri
  • izbândirile
genitiv-dativ singular
  • izbândiri
  • izbândirii
plural
  • izbândiri
  • izbândirilor
vocativ singular
plural
Intrare: izbândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izbândi
  • izbândire
  • izbândit
  • izbânditu‑
  • izbândind
  • izbândindu‑
singular plural
  • izbândește
  • izbândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izbândesc
(să)
  • izbândesc
  • izbândeam
  • izbândii
  • izbândisem
a II-a (tu)
  • izbândești
(să)
  • izbândești
  • izbândeai
  • izbândiși
  • izbândiseși
a III-a (el, ea)
  • izbândește
(să)
  • izbândească
  • izbândea
  • izbândi
  • izbândise
plural I (noi)
  • izbândim
(să)
  • izbândim
  • izbândeam
  • izbândirăm
  • izbândiserăm
  • izbândisem
a II-a (voi)
  • izbândiți
(să)
  • izbândiți
  • izbândeați
  • izbândirăți
  • izbândiserăți
  • izbândiseți
a III-a (ei, ele)
  • izbândesc
(să)
  • izbândească
  • izbândeau
  • izbândi
  • izbândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izbândi

  • 1. intranzitiv A învinge (în luptă), a fi victorios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: birui triumfa învinge 2 exemple
    exemple
    • Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC
    • Mergi acum la tine-acasă Și-ți ia haina de mireasă Și m-așteaptă bucuroasă, Că eu, dac-oi izbîndi, Cu tine m-oi logodi. ALECSANDRI, P. P. 137.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izbuti reuși 3 exemple
    exemple
    • Nu izbîndiseră să afle ora. SADOVEANU, O. VI 385.
      surse: DLRLC
    • A izbîndit să fie mutat aci. C. PETRESCU, Î. II 167.
      surse: DLRLC
    • Cerca unul, cerca doi, Cerca o sută și doi, Dar nimeni nu izbîndea Pe roșul a-ncălica. TEODORESCU, P. P. 534.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A duce la îndeplinire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: realiza împlini îndeplini 2 exemple
      exemple
      • Inima însă ne era fierbinte, că ce gîndeam și izbîndeam. CREANGĂ, A. 116.
        surse: DLRLC
      • I-a făgăduit că a face pe dracu-n patru să izbîndească voința împăratului. ȘEZ. II 50.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se răzbuna.
    surse: DLRLC sinonime: răzbuna 2 exemple
    exemple
    • Avem fericirea a ne izbîndi cruntînd paloșul nostru într-însul. BĂLCESCU, O. I 319.
      surse: DLRLC
    • Dacă cugeți... să-ți izbîndești asupra vrăjmașilor trebuie să înveți meșteșugul războiului. ISPIRESCU, U. 24.
      surse: DLRLC

etimologie: