izbândire sf [At: NECULCE, LET. II, 352/35 / Pl: ~ri / E: izbândi] / Biruință în luptă Si: izbândit¹ (1). 2 Restabilire a dreptății Si: izbândit¹ (2). 3 (Înv) Hotărâre favorabilă a justiției Si: izbândit¹ (3). 4 (Înv) Răzbunare. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Răsplată. 7 (Înv; imp) Mântuire. 8 Reușită într-o activitate Si: izbândit¹ (8). 9 (Pop) Aducere la îndeplinire a unei obligații sau misiuni Si: izbândit¹ (9).