6 definiții pentru izbândire
Explicative DEX
izbândire sf [At: NECULCE, LET. II, 352/35 / Pl: ~ri / E: izbândi] / Biruință în luptă Si: izbândit1 (1). 2 Restabilire a dreptății Si: izbândit1 (2). 3 (Înv) Hotărâre favorabilă a justiției Si: izbândit1 (3). 4 (Înv) Răzbunare. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Răsplată. 7 (Înv; imp) Mântuire. 8 Reușită într-o activitate Si: izbândit1 (8). 9 (Pop) Aducere la îndeplinire a unei obligații sau misiuni Si: izbândit1 (9).
izbândire f. răzbunare deplină: va sosi ziua izbândirii BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izbîndíre f. Izbîndă, reușită. Răzbunare, realizare, împlinire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
izbândire s. f., g.-d. art. izbândirii; pl. izbândiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izbândire s. f., g.-d. art. izbândirii; pl. izbândiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izbândire s. f., g.-d. art. izbândirii; pl. izbândiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: izbândire
izbândire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||