13 definiții pentru ispită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).

ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).

ispi sf [At: COD. VOR. 109/13 / Pl: ~te, (rar) ~iți / E: drr ispiti] 1 (Înv) Încercare de a afla ceva Si: cercetare, examinare, ispiteală (1), scrutare. 2 (Înv) Încercare dificilă de a obține ceva Si: ispiteală (2), stăruință, trudă. 3 (Înv) Probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. Si: ispiteală (3). 4 (Îvr) Încercare a puterii sau a îndemânării într-o întrecere cu alte persoane Si: concurs, exercițiu, ispiteală (4), întrecere, probă. 5-6 Ceea ce exercită o mare forță de atracție, un îndemn (spre rău) Si: ademenire, ispiteală (5-6), ispitină (1-2), seducție. 7 (Bis) Tentație de a păcătui Si: ispitină (3). 8 (Pex) Păcat. 9 (Înv) Experiență.

ISPÍTĂ, ispite, s. f. I. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; tentație, ademenire, seducție; (în concepția religioasă) îndemn pe care îl simte cineva de a săvîrși un păcat. Gătitu-ți-am fagure dulce Din stupii grădinilor mele; Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii Își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117. Mi-a pierit vederea, judecata mi s-a-ntunecat: O ispită, vai! Ancuțo, sufletul mi l-a mușcat: Mi-am uitat iubirea, te-am uitat pe tine... Și-am făcut alt vis! DAVILA, V. V. 86. De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. 2. (Învechit, numai la pl.) Încercare la care e supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea etc. Destul ispite, destul atîta cercare, Că, luptîndu-vă cu mine, v-ați aprins focul mai tare! CONACHI, P. 87. II. (Învechit) 1. Cercetare, examinare. Te rog să binevoiești a-mi aduna tot ce știi că s-a tipărit sau s-a scris despre monumente, mozaic, monede, ruine vechi din Transilvania... în sfîrșit de tot ce știi dumneata singur prin ispită. KOGĂLNICEANU, S. 197. 2. Experiență. Postelnicul Zimbolici cunoștea proverbul din ispită, dar, fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții. NEGRUZZI, S. I 72. Mintea, vremea și ispita necontenit ne arată A strînge încă mai tare acea dragoste-nchegată. CONACHI, P. 295.

ISPÍTĂ ~e f. 1) Motiv care atrage la o acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva (mai ales interzis); tentație. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti

ispită f. 1. îndemn spre rău: să te ferească Dumnezeu de ispită! CR.; 2. ceea ce provoacă ispita: ispitele lumii sunt multe și de tot felul OD.; 3. pl. suferințe, nenorociri: trecuse prin fel de fel de ispite și nevoi; 4. experiență, tentativă. [Slav. ISPYTŬ, cercetare].

ispítă f., pl. e (vsl. ispytŭ, cercetare peste tot; sîrb. ispit, examin). Tentațiune, încercare. Ceĭa ce te face să cazĭ în ispită. A cădea în ispită, a nu putea să te abțiĭ de la păcat. A duce în ispită, a atrage spre păcat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ispítă s. f., g.-d. art. ispítei; pl. ispíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPÍTĂ s. 1. v. tentație. 2. v. păcat.

ISPÍTĂ s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție, încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferință, vicisitudine.

ISPI s. 1. ademenire, atracție, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. greșeală, păcat. (A căzut în ~.)

ispi s. v. ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. GREUTATE. INTERVENȚIE. ÎNCERCARE. NECAZ. NEVOIE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU. SUFERINȚĂ. VICISITUDINE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ispítă (ispíte), s. f.1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului. – Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din sl. ispitati (toate uzurile sînt înv., cu excepția ultimului); ispiteală, s. f. (probă, încercare), înv.; ispititor, adj. (ademenitor); ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca iscodaci.

Intrare: ispită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispi
  • ispita
plural
  • ispite
  • ispitele
genitiv-dativ singular
  • ispite
  • ispitei
plural
  • ispite
  • ispitelor
vocativ singular
plural

ispită

  • 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău).
    exemple
    • Gătitu-ți-am fagure dulce Din stupii grădinilor mele; Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii Își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117.
      surse: DLRLC
    • Mi-a pierit vederea, judecata mi s-a-ntunecat: O ispită, vai! Ancuțo, sufletul mi l-a mușcat: Mi-am uitat iubirea, te-am uitat pe tine... Și-am făcut alt vis! DAVILA, V. V. 86.
      surse: DLRLC
    • De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: probă încercare attach_file un exemplu
    exemple
    • Destul ispite, destul atîta cercare, Că, luptîndu-vă cu mine, v-ați aprins focul mai tare! CONACHI, P. 87.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Te rog să binevoiești a-mi aduna tot ce știi că s-a tipărit sau s-a scris despre monumente, mozaic, monede, ruine vechi din Transilvania... în sfîrșit de tot ce știi dumneata singur prin ispită. KOGĂLNICEANU, S. 197.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Postelnicul Zimbolici cunoștea proverbul din ispită, dar, fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții. NEGRUZZI, S. I 72.
      surse: DLRLC
    • Mintea, vremea și ispita necontenit ne arată A strînge încă mai tare acea dragoste-nchegată. CONACHI, P. 295.
      surse: DLRLC

etimologie: