ispită sf [At: COD. VOR. 109/13 / Pl: ~te, (rar) ~iți / E: drr ispiti] 1 (Înv) Încercare de a afla ceva Si: cercetare, examinare, ispiteală (1), scrutare. 2 (Înv) Încercare dificilă de a obține ceva Si: ispiteală (2), stăruință, trudă. 3 (Înv) Probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. Si: ispiteală (3). 4 (Îvr) Încercare a puterii sau a îndemânării într-o întrecere cu alte persoane Si: concurs, exercițiu, ispiteală (4), întrecere, probă. 5-6 Ceea ce exercită o mare forță de atracție, un îndemn (spre rău) Si: ademenire, ispiteală (5-6), ispitină (1-2), seducție. 7 (Bis) Tentație de a păcătui Si: ispitină (3). 8 (Pex) Păcat. 9 (Înv) Experiență.