2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irod sm [At: TDRG / Pl: ~ozi / E: vsl иродъ] 1 (Lpl) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tinerii costumați o joacă în perioada Crăciunului Si: (pop) vicleim. 2 Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu irozii (1). 3 (Pex; reg) Fiecare din cei trei crai de la răsărit care jucau în irozi (1). 4 (Pex; reg) Soldat al lui Irod care juca în irozi (1). 5 (Fig; irn) Cabotin.

IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ.

IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Cristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ.

IRÓD, irozi, s. m. 1. (De obicei la pl.) Colindător (costumat) care umblă cu vicleimul. Ți se părea că e un irod de cei frumoși, iar nu cucoș de făcut cu borș. CREANGĂ, P. 70. 2. Fig. (Ironic) Comedian, paiață, cabotin. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii. EMINESCU, O. I 149.

IRÓD irózi m. 1) la pl. Dramă populară, care se joacă la sărbătorile de iarnă de către tineri costumați; vicleim. 2) Persoană costumată, care umblă pe la case, interpretând această dramă. 3) fig. Persoană ridicolă (și prefăcută); comediant; paiață. /<sl. irodu

Irod (Herod) m. numele mai multor principi și regi ai Iudeii: IROD CEL MARE ordonă măcelul pruncilor (39 a. Cr. – 4 d. Cr.); IROD ANTIPA, fiul celui precedent, contemporan cu Crist, făcu să piară St. Ioan Botezătorul după placul soției sale Irodiada (4 a. Cr. – 39 d. Cr.); IROD AGRIPA I, regele Evreilor, nepotul lui Irod cel Mare (37-44 d. Cr.).

irod m. 1. numele moldovenesc al vicleimului (după Irod, împăratul Iudeii, care figurează în reprezentațiune); 2. mască: ți se părea (cocoșu) că-i un irod de cei frumoși CR.; 3. fig. paiață: veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii EM. [V. Irod].

iród m. (d. regele Iudeiĭ Irod, ngr. Iródis, căruĭa i se atribue măcelărirea pruncilor cu scop de a-l ucide pe Hristos). Pl. Ceată de flăcăĭ care, de la Crăcĭun pînă la Bobotează (orĭ și maĭ în colo), umblă mascațĭ și îmbrăcațĭ în costume multicolore, purtînd și corone de lemn acoperit cu hîrtie colorată, și care daŭ pe stradă orĭ pin curțĭ reprezentațiunĭ populare în care e vorba de Irod. A umbla cu iroziĭ, a umbla în ceata irozilor. Fig. Paĭață, saltimbanc, clovn, om neserios: veacu nostru ni-l umplură saltimbanciĭ și iroziĭ (Em.). V. mocănaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*Iród (personaj biblic) s. propriu m.

iród (colindător) s. m., pl. irózi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRÓZI s. pl. v. vicleim.

IROZI s. pl. vicleim, (reg.) vertep. (Datina ~ilor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iród (irózi), – Fiecare din personajele dramei populare a vicleimului, care reprezintă nașterea lui Cristos și uciderea pruncilor. De la Irod, și acesta din gr. ’Hρώδης, sl. Irodŭ (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178; Densusianu, GS, VI, 363; DAR). – Der. irodie, s. f. (zînă, zîna-zînelor), probabil de la Irodiada (DAR); irodiță, s. f. (zînă rea, duh rău).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

irozi, teatru popular, cu caracter religios, de origine cultă, care înfățișează legenda Nașterii. Despre prezența i. la români nu deținem date anterioare sec. 18 (Miron Costin). Kogălniceanu menționează ca interpreți ai „misterelor religioase” irodul sau betleemul pe „dascăli și pe dieci”, iar mai târziu, pe „fiii de boieri”. În sec. 19 obiceiul a fost preluat de popor: „tacâmuri irodești” pe care îl jucau „pe la moșiile boierilor” și „la casele negustorilor” (Burada). Pătrunzând în repertoriul maselor, i. li s-au adus treptat modificări, în contact, probabil și cu teatrul de haiduci și de păpuși (Caraman), cu conținutul profan al acestora, ceea ce a apărut ca o necesitate psihologică de compensare a atmosferei religioase. În multe zone, i. anticipă sau continuă teatrul de păpuși (Brăiloiu). Repertoriul este eterogen: se succed cântece de stea*, melodii de origine bis. cu melodii adaptate sau create de popor, cu cântece din armată, romanțe (2) și cuplete de revistă*. Sin.: vicleim; vertep.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

iród, irozi s. m. 1. (La pl., art.) Veche dramă populară românească, jucat la țară de către tineri costumați cu prilejul Crăciunului; vicleim. 2. Căpetenia sau, p. ext. fiecare dintre cei trei magi în regiunile în care grupul de colindători este format numai din cei trei crai de la răsărit. – Din sl. irodŭ.

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanți: 1. I. cel Mare, rege al Iudeii (37-4 î. Hr.), dependent de Roma. În timpul domniei lui I. puterea sacrală este separată de cea laică, iar marii preoți sunt numiți și revocați de suveran, după modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii și Pereii (4 î. Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit tradiției, la cererea soției (Irodiada) și a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezătorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobândit domnia cu sprijinul împăratului roman Caligula.

Irod Antipa, tetrarh al Pereii și Galileii (4-39 d. Hr.). A ordonat uciderea lui Ioan Botezătorul la cererea Irodiadei.

Irod cel Mare, rege al Iudeii (37 î. Hr.-4 d. Hr.), ultimul rege tributar al romanilor, numit și Idumeul. A înlăturat cu sprijin roman pe Antigon Macabeul, devenid astfel rege al întregii Palestine. Rezidește templul din Ierusalim (reconstruit de Zorobabel) și construiește orașul Cezareea la țărmul Mării Mediterane. Este ucigașul pruncilor după nașterea lui Hristos, ceea ce a determinat fuga în Egipt a Sfintei Familii.

arată toate definițiile

Intrare: irod
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irod
  • irodul
  • irodu‑
plural
  • irozi
  • irozii
genitiv-dativ singular
  • irod
  • irodului
plural
  • irozi
  • irozilor
vocativ singular
  • irodule
plural
  • irozilor
Intrare: Irod
nume propriu (I3)
  • Irod
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irod

  • 1. (la) plural articulat Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului.
    surse: DEX '09 sinonime: vertep vicleim
  • 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ți se părea că e un irod de cei frumoși, iar nu cucoș de făcut cu borș. CREANGĂ, P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie: