Irod (Herod) m. numele mai multor principi și regi ai Iudeii: IROD CEL MARE ordonă măcelul pruncilor (39 a. Cr. – 4 d. Cr.); IROD ANTIPA, fiul celui precedent, contemporan cu Crist, făcu să piară St. Ioan Botezătorul după placul soției sale Irodiada (4 a. Cr. – 39 d. Cr.); IROD AGRIPA I, regele Evreilor, nepotul lui Irod cel Mare (37-44 d. Cr.).

Irod (rege al Iudeei) s. propriu m.

*Irod (personaj biblic) s. propriu m.

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanți: 1. I. cel Mare, rege al Iudeii (37-4 î. Hr.), dependent de Roma. În timpul domniei lui I. puterea sacrală este separată de cea laică, iar marii preoți sunt numiți și revocați de suveran, după modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii și Pereii (4 î. Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit tradiției, la cererea soției (Irodiada) și a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezătorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobândit domnia cu sprijinul împăratului roman Caligula.

Irod, -ia v. Irodion 1, 2.

Irod Antipa, tetrarh al Pereii și Galileii (4-39 d. Hr.). A ordonat uciderea lui Ioan Botezătorul la cererea Irodiadei.

Irod cel Mare, rege al Iudeii (37 î. Hr.-4 d. Hr.), ultimul rege tributar al romanilor, numit și Idumeul. A înlăturat cu sprijin roman pe Antigon Macabeul, devenid astfel rege al întregii Palestine. Rezidește templul din Ierusalim (reconstruit de Zorobabel) și construiește orașul Cezareea la țărmul Mării Mediterane. Este ucigașul pruncilor după nașterea lui Hristos, ceea ce a determinat fuga în Egipt a Sfintei Familii.