opțiuni
  • info

15 definiții pentru ireproșabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IREPROȘABIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.

IREPROȘABIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.

ireproșabil, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. I, 287 / Pl: ~i, ~e / E: fr irréprochable] 1 a Căruia nu i se poate reproșa nimic. 2 a Care este fără cusur Si: desăvârșit, impecabil, nereproșabil, perfect. 3 av Fără cusur Si: desăvârșit.

IREPROȘABIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Care este fără cusur, căruia nu i se poate reproșa nimic, căruia nu i se poate găsi nici o vină, impecabil. V. corect. Un meșter ireproșabil. ▭ Primește de la el lungi epistole, cu un dictando ireproșabil. GALACTION, O. I 124. Sînt unele pagini din toate punctele de vedere ireproșabile. GHEREA, ST. CR. I 287. ◊ (Adverbial) Ireproșabil în negru îmbrăcat, În frac... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.

IREPROȘABIL, -Ă adj. Fără cusur, foarte corect, impecabil. [Cf. fr. irréprochable].

IREPROȘABIL, -Ă adj. (și adv.) fără cusur, foarte corect, impecabil. (< fr. irréprochable)

IREPROȘABIL1 adv. În mod desăvârșit; la perfecție. /<fr. irréprochable

IREPROȘABIL2 ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil. /<fr. irréprochable

ireproșabil a. ce nu merită nici un reproș.

*ireproșábil, -ă adj. (fr. irréprochable. V. reproș). Căruĭa nu i se poate face nicĭ un reproș, foarte bun, perfect: elev, lucru ireproșabil. Adv. În mod ireproșabil: a cînta ireproșabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ireproșabil (desp. -re-pro-) adj. m., pl. ireproșabili; f. ireproșabilă, pl. ireproșabile

ireproșabil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșabili; f. ireproșabilă, pl. ireproșabile

ireproșabil adj. m. reproșabil

ireproșabil.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IREPROȘABIL adj. 1. desăvârșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)

IREPROȘABIL adj. 1. desăvîrșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)

Intrare: ireproșabil
ireproșabil adjectiv
  • silabație: i-re-pro- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ireproșabil
  • ireproșabilul
  • ireproșabilu‑
  • ireproșabilă
  • ireproșabila
plural
  • ireproșabili
  • ireproșabilii
  • ireproșabile
  • ireproșabilele
genitiv-dativ singular
  • ireproșabil
  • ireproșabilului
  • ireproșabile
  • ireproșabilei
plural
  • ireproșabili
  • ireproșabililor
  • ireproșabile
  • ireproșabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ireproșabil, ireproșabilăadjectiv

  • 1. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: absolut complet desăvârșit exemplar impecabil nereproșabil perfect pilduitor
    • format_quote Un meșter ireproșabil. DLRLC
    • format_quote Primește de la el lungi epistole, cu un dictando ireproșabil. GALACTION, O. I 124. DLRLC
    • format_quote Sînt unele pagini din toate punctele de vedere ireproșabile. GHEREA, ST. CR. I 287. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Fără cusur, în mod desăvârșit. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Ireproșabil în negru îmbrăcat, În frac... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.