3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOCONDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCONDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

ipocondru1, ~ă a, smf vz ipohondru

IPOCONDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.

ipocondru m. 1. Med. fiecare din cele două părți laterale ale regiunii epigastrice: ipocondrul drept și cel stâng; 2. cel ce suferă de ipocondrie.

HIPOCONDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

HIPOCONDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. – Din fr. hypocondre.

IPOHONDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocondru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHONDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocondru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

hipocondru2 sn [At: DL / Pl: ~re / E: fr hypocondre] Fiecare dintre regiunile laterale ale peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situate la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste.

hipocondru1, ~ă a vz ipohondru

hipohondru, ~ă a vz ipohondru

ipohondru, ~ă [At: GHICA, ap. CADE / V: h~, ~oco~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr hypocondre] 1-2 smf, a (Persoană) care este preocupată excesiv de starea sănătății sale. 3-4 smf, a (Persoană) care crede că suferă de o boală pe care nu o are în realitate. 5 a (Înv; imp) Melancolic.

HIPOCONDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal situată sus la dreapta și la stînga regiunii epigastrice, la mamifere și păsări.

IPOHONDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj. (Despre oameni) Care suferă de ipohondrie, care se preocupă peste măsură de starea sănătății sale, care își închipuie că are tot felul de boli și își exagerează suferințele. – Variantă: ipocondru, -ă (GHICA, S. 67) adj.

HIPOCONDRU s.n. Fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului, situate imediat sub ultima coastă. [Pl. -re, -ruri, var. ipocondru s.n. / < fr. hypocondre, cf. gr. hypo – dedesubt, chondros – cartilaj].

IPOHONDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].

HIPOCONDRU s. n. fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului. (< fr. hypocondre)

IPOHONDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)

IPOHONDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hipocondru (regiune abdominală) s. n., art. hipocondrul; pl. hipocondre

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri; adj. f., s. f. ipohondră, pl. ipohondre

hipocondru (regiune abdominală) s. n., art. hipocondrul; pl. hipocondre

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri, art. ipohondrii; adj. f., s. f. ipohondră, pl. ipohondre

hipocondru (anat.) s. n., art. hipocondrul; pl. hipocondre

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri, art. ipohondrii; f. sg. ipohondră, pl. ipohondre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

hipocondru, pl. hipocondre (anatomie)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ipohondru (ipohondră), adj. – Care are o stare psihică morbidă caracterizată prin neliniște continuă. Fr. hypochondre, cu pronunțarea din ngr.Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boală psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

Intrare: hipocondru
hipocondru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocondru
  • hipocondrul
  • hipocondru‑
plural
  • hipocondre
  • hipocondrele
genitiv-dativ singular
  • hipocondru
  • hipocondrului
plural
  • hipocondre
  • hipocondrelor
vocativ singular
plural
hipocondru2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocondru
  • hipocondrul
  • hipocondru‑
plural
  • hipocondruri
  • hipocondrurile
genitiv-dativ singular
  • hipocondru
  • hipocondrului
plural
  • hipocondruri
  • hipocondrurilor
vocativ singular
plural
ipocondru3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondruul
  • ipocondruu‑
plural
  • ipocondrue
  • ipocondruele
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondruului
plural
  • ipocondrue
  • ipocondruelor
vocativ singular
plural
ipocondru4 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrul
  • ipocondru‑
plural
  • ipocondruri
  • ipocondrurile
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrului
plural
  • ipocondruri
  • ipocondrurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ipohondru (adj.)
ipohondru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrul
  • ipohondru‑
  • ipohondră
  • ipohondra
plural
  • ipohondri
  • ipohondrii
  • ipohondre
  • ipohondrele
genitiv-dativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrului
  • ipohondre
  • ipohondrei
plural
  • ipohondri
  • ipohondrilor
  • ipohondre
  • ipohondrelor
vocativ singular
plural
ipocondru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrul
  • ipocondru‑
  • ipocondră
  • ipocondra
plural
  • ipocondri
  • ipocondrii
  • ipocondre
  • ipocondrele
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrului
  • ipocondre
  • ipocondrei
plural
  • ipocondri
  • ipocondrilor
  • ipocondre
  • ipocondrelor
vocativ singular
plural
hipohondru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ipohondru (s.m.)
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrul
  • ipohondru‑
plural
  • ipohondri
  • ipohondrii
genitiv-dativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrului
plural
  • ipohondri
  • ipohondrilor
vocativ singular
  • ipohondrule
  • ipohondre
plural
  • ipohondrilor
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrul
  • ipocondru‑
plural
  • ipocondri
  • ipocondrii
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrului
plural
  • ipocondri
  • ipocondrilor
vocativ singular
  • ipocondrule
  • ipocondre
plural
  • ipocondrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hipocondru, hipocondresubstantiv neutru

  • 1. Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

ipohondru, ipohondrisubstantiv masculin
ipohondră, ipohondresubstantiv feminin
ipohondru, ipohondrăadjectiv

  • 1. (Persoană) care suferă de ipohondrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic