opțiuni
  • info

14 definiții pentru ipohondru (s.m.)

din care

Explicative DEX

IPOHONDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocondru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHONDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocondru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

ipohondru, ~ă [At: GHICA, ap. CADE / V: h~, ~oco~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr hypocondre] 1-2 smf, a (Persoană) care este preocupată excesiv de starea sănătății sale. 3-4 smf, a (Persoană) care crede că suferă de o boală pe care nu o are în realitate. 5 a (Înv; imp) Melancolic.

IPOHONDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].

IPOHONDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)

IPOHONDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

IPOCONDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCONDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

ipocondru1, ~ă a, smf vz ipohondru

IPOCONDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.

ipocondru m. 1. Med. fiecare din cele două părți laterale ale regiunii epigastrice: ipocondrul drept și cel stâng; 2. cel ce suferă de ipocondrie.

Ortografice DOOM

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri; adj. f., s. f. ipohondră, pl. ipohondre

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri, art. ipohondrii; adj. f., s. f. ipohondră, pl. ipohondre

ipohondru adj. m., s. m., art. ipohondrul, pl. ipohondri, art. ipohondrii; f. sg. ipohondră, pl. ipohondre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

ipohondru

ipohondru.

Intrare: ipohondru (s.m.)
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrul
  • ipohondru‑
plural
  • ipohondri
  • ipohondrii
genitiv-dativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrului
plural
  • ipohondri
  • ipohondrilor
vocativ singular
  • ipohondrule
  • ipohondre
plural
  • ipohondrilor
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrul
  • ipocondru‑
plural
  • ipocondri
  • ipocondrii
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrului
plural
  • ipocondri
  • ipocondrilor
vocativ singular
  • ipocondrule
  • ipocondre
plural
  • ipocondrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipohondru, ipohondrisubstantiv masculin
ipohondră, ipohondresubstantiv feminin
ipohondru, ipohondrăadjectiv

  • 1. (Persoană) care suferă de ipohondrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ipohondru” (2 clipuri)