12 definiții pentru ipohondru (s.m.) ipocondru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ipohondru, ~ă [At: GHICA, ap. CADE / V: h~, ~oco~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr hypocondre] 1-2 smf, a (Persoană) care este preocupată excesiv de starea sănătății sale. 3-4 smf, a (Persoană) care crede că suferă de o boală pe care nu o are în realitate. 5 a (Înv; imp) Melancolic.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHÓNDRU, -Ă, ipohondri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ipohondrie. [Var.: ipocóndru, -ă adj., s. m. și f.] – Din fr. hypocondre.

IPOHÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].

IPOHÓNDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)

IPOHÓNDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

ipocondru1, ~ă a, smf vz ipohondru

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.

ipocondru m. 1. Med. fiecare din cele două părți laterale ale regiunii epigastrice: ipocondrul drept și cel stâng; 2. cel ce suferă de ipocondrie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; adj. f., s. f. ipohóndră, pl. ipohóndre

ipohóndru adj. m., s. m., art. ipohóndrul, pl. ipohóndri, art. ipohóndrii; f. sg. ipohóndră, pl. ipohóndre[1]

  1. Var. ipocondru (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: ipohondru (s.m.)
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrul
  • ipohondru‑
plural
  • ipohondri
  • ipohondrii
genitiv-dativ singular
  • ipohondru
  • ipohondrului
plural
  • ipohondri
  • ipohondrilor
vocativ singular
  • ipohondrule
  • ipohondre
plural
  • ipohondrilor
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrul
  • ipocondru‑
plural
  • ipocondri
  • ipocondrii
genitiv-dativ singular
  • ipocondru
  • ipocondrului
plural
  • ipocondri
  • ipocondrilor
vocativ singular
  • ipocondrule
  • ipocondre
plural
  • ipocondrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ipohondru, -ă ipohondră ipohondru (2) ipocondră ipocondru (2)

  • 1. (Persoană) care suferă de ipohondrie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: