INVITAT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – V. invita. Cf. fr. invité.

invitat², ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. I, 110 / Pl: ~ați, ~e / E: invita] 1-2 smf, a (Persoană) chemată să ia parte la o activitate. 3-4 smf, a (Persoană) convocată să se prezinte undeva. 5 smf Musafir.

invitație sf [At: C. PETRESCU, C. V., 26 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr invitation, lat invitatio, -onis] 1 Rugăminte. 2 Chemare. 3 Convocare (1). 4 (Ccr) Document tipărit prin care cineva este invitat undeva.

invitațiune sf vz invitație

învita¹ v vz invita

învita² [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ngi~, ~nji~, ~nzi~ / Pzi: învit, (iuz) ~tez / E: ml invitare] (Îrg) 1 vt A îndemna. 2 vt A provoca. 3 vt A instiga. 4 vt A năsoci. 5 vr A se aduna pentru a se ridica împotriva cuiva Si: (înv) a se îngloti, a se pâlcui. 6 vt (Trs) A deschide apetitul. 7 vr (D. vacă) A fi în călduri.

învitat², ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: învita²] (Îrg) 1 Îndemnat. 2 Provocat.

învitat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: învita] (Îrg) 1 Îndemn. 2 Provocare. 3 Instigare. 4 Imbold. 5 Născocire. 6-8 Învitare (6-8).

INVITAT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – V. invita. Cf. fr. invite.

INVITAT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană poftită, chemată să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva. Unul dintre invitați bătu fericit din palme. V. ROM. noiembrie 1953, 32. Erai invitatul domnului Marinică. PAS, Z. I 311.

INVITAȚIE, invitații, s. f. Chemare, convocare; poftire. Gheorghe Soare primi bucuros invitația lui Mihai. MIHALE, O. 60. Invitația avea un rost nemărturisit. C. PETRESCU, C. V. 96. ◊ Fig. Nicăieri ca în valea aceasta natura nu pare să adreseze omului o mai stăruitoare invitație la demnitate și fericire. BOGZA, V. J. 212. ♦ Bilet sau scrisoare scurtă adresată unei persoane, prin care aceasta este rugată să se prezinte la sediul unei autorități. ♦ Bilet prin care cineva este invitat să participe la o solemnitate, la o manifestare etc. Invitațiile pe care le aveam asupra noastră ne deschideau ușor drumul. STANCU, U.R.S.S. 49.

INVITAȚIE s.f. 1. Faptul de a invita; invitare, poftire, chemare. 2. Comunicare, scrisoare, document prin care se face o invitare formală, cineva fiind invitat undeva. [Gen. -iei, var. invitațiune s.f. / cf. fr. invitation, lat. invitatio].

INVITAȚIUNE s.f. v. invitație.

INVITAT, -Ă s. m. f. persoană poftită undeva, solicitată să participe la ceva. ◊ oaspete, musafir. (< fr. invité)

INVITAȚIE s. f. 1. invitare. 2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc. (< fr. invitation, lat. invitatio)

INVITAT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a primit o invitație; poftit. /v. a invita

INVITAȚIE ~i f. 1) Acțiunea de a invita pe cineva sau de a fi invitat undeva; poftire. 2) Bilet sau scrisoare prin care cineva este invitat undeva. [G.-D. invitației; Sil. -ți-e] /<fr. invitation, lat. invitatio, ~onis^[1]

invitat m. cel ce a primit o invitațiune.

invitați(un)e f. acțiunea de a invita.

*invitát, -ă adj. Care a fost invitat la un ospăț, la dans orĭ la vre-o solemnitate: invitațiĭ soseaŭ în trăsurĭ.

*invitațiúne f. (lat. invitátio, -ónis). Acțiunea de a invita, chemare: invitațiune la o nuntă (un ospăț, un bal), bilet de invitațiune, a primi o invitațiune. – Și -áție.

invitat s. m., pl. invitați

invitație (desp. -ți-e) s. f., art. invitația (desp. -ți-a), g.-d. art. invitației; pl. invitații, art. invitațiile (desp. -ți-i-)

invitat s. m., pl. invitați

invitație (-ți-e) s. f., art. invitația (-ți-a), g.-d. art. invitației; pl. invitații, art. invitațiile (-ți-i-)

invitat s. m., pl. invitați

invitație s. f. (sil. -ți-e), art. invitația (sil. -ți-a), g.-d. art. invitației; pl. invitații, art. invitațiile (sil. -ți-i-)^[1]

invitație

INVITAT s. v. musafir.

INVITAȚIE s. 1. v. chemare. 2. invitare, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ei primite.) 3. îmbiere, poftire, (rar) îmbială. (~ții reciproce la...) 4. chemare, convocare, invitare. (~ lor la direcție.) 5. v. citare. 6. v. somație.^[1]

INVITAT s. musafir, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ți de seamă.)

INVITAȚIE s. 1. chemare, invitare, poftire. (~ cuiva la masă.) 2. invitare, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.) 3. îmbiere, poftire, (rar) îmbială. (~ții reciproce la...) 4. chemare, convocare, invitare. (~ lor la direcție.) 5. (JUR.) chemare, citare, citație, invitare. (~ cuiva în fața instanței.) 6. invitare, somare, somație. (~ cuiva pentru respectarea legalității.)

învita, învit, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).

învitat, învitată, adj. (înv.) îndemnat, provocat, instigat, ațâțat, întărâtat.