2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei. Cum găsești totodată invalidarea alegerii lui Maiorescu ? ALECSANDRI, S. 99.

invalidáre s. f., g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri

INVALIDÁRE s. v. abrogare.

INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida].

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.

invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză

invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză

INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

*invalidațiúne f. (d. invalidez; fr. -átion). Jur. Acțiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.

Intrare: invalidare
invalidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular invalidare invalidarea
plural invalidări invalidările
genitiv-dativ singular invalidări invalidării
plural invalidări invalidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: invalida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) invalida invalidare invalidat invalidând singular plural
invalidea invalidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) invalidez (să) invalidez invalidam invalidai invalidasem
a II-a (tu) invalidezi (să) invalidezi invalidai invalidași invalidaseși
a III-a (el, ea) invalidea (să) invalideze invalida invalidă invalidase
plural I (noi) invalidăm (să) invalidăm invalidam invalidarăm invalidaserăm, invalidasem*
a II-a (voi) invalidați (să) invalidați invalidați invalidarăți invalidaserăți, invalidaseți*
a III-a (ei, ele) invalidea (să) invalideze invalidau invalida invalidaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)