Din totalul de 23 sunt afișate 20 definiții pentru invalida, invalidare   conjugări / declinări

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei. Cum găsești totodată invalidarea alegerii lui Maiorescu ? ALECSANDRI, S. 99.

invalidáre s. f., g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri

INVALIDÁRE s. v. abrogare.

INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida].

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.

invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză

invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză

INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

*invalidațiúne f. (d. invalidez; fr. -átion). Jur. Acțiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.