2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

invalidare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: invalida] (Jur) 1 Declarare ca invalide a unor acte de procedură. 2 Declarare ca nevalabilă a alegerii membrilor organelor reprezentative sau a împuternicirii delegațiilor la conferințe, congrese etc.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei. Cum găsești totodată invalidarea alegerii lui Maiorescu? ALECSANDRI, S. 99.

INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida].

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

invalida vt [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr invalider] 1 (Jur) A constata și a declara nevalide anumite acte de procedură. 2-3 A declara nevalabilă (alegerea membrilor organelor reprezentative sau) împuternicirea delegaților la conferințe, congrese etc.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.

INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

*invalidațiúne f. (d. invalidez; fr. -átion). Jur. Acțiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.

*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invalidáre s. f., g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri

invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză

invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVALIDARE s. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.)

arată toate definițiile

Intrare: invalidare
invalidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invalidare
  • invalidarea
plural
  • invalidări
  • invalidările
genitiv-dativ singular
  • invalidări
  • invalidării
plural
  • invalidări
  • invalidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: invalida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invalida
  • invalidare
  • invalidat
  • invalidatu‑
  • invalidând
  • invalidându‑
singular plural
  • invalidea
  • invalidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invalidez
(să)
  • invalidez
  • invalidam
  • invalidai
  • invalidasem
a II-a (tu)
  • invalidezi
(să)
  • invalidezi
  • invalidai
  • invalidași
  • invalidaseși
a III-a (el, ea)
  • invalidea
(să)
  • invalideze
  • invalida
  • invalidă
  • invalidase
plural I (noi)
  • invalidăm
(să)
  • invalidăm
  • invalidam
  • invalidarăm
  • invalidaserăm
  • invalidasem
a II-a (voi)
  • invalidați
(să)
  • invalidați
  • invalidați
  • invalidarăți
  • invalidaserăți
  • invalidaseți
a III-a (ei, ele)
  • invalidea
(să)
  • invalideze
  • invalidau
  • invalida
  • invalidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invalidare

etimologie:

  • vezi invalida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

invalida

  • 1. științe juridice A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: abroga anula infirma antonime: valida

etimologie: