10 definiții pentru invalidare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

invalidare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: invalida] (Jur) 1 Declarare ca invalide a unor acte de procedură. 2 Declarare ca nevalabilă a alegerii membrilor organelor reprezentative sau a împuternicirii delegațiilor la conferințe, congrese etc.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; anulare, infirmare. – V. invalida.

INVALIDÁRE, invalidări, s. f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei. Cum găsești totodată invalidarea alegerii lui Maiorescu? ALECSANDRI, S. 99.

INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida].

*invalidațiúne f. (d. invalidez; fr. -átion). Jur. Acțiunea de a invalida: a invalida o alegere. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invalidáre s. f., g.-d. art. invalidắrii; pl. invalidắri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVALIDÁRE s. v. abrogare.

INVALIDARE s. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Intrare: invalidare
invalidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invalidare
  • invalidarea
plural
  • invalidări
  • invalidările
genitiv-dativ singular
  • invalidări
  • invalidării
plural
  • invalidări
  • invalidărilor
vocativ singular
plural

invalidare

etimologie:

  • vezi invalida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN