2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

ÎNTRISTAT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

ÎNTRISTAT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

întristat, ~ă a [At: VARLAAM, C. 60/1 / V: (înv) ~res~ / Pl: ~ați, ~e / E: întrista] 1 Cuprins de tristețe Si: mâhnit, posomorât, trist. 2 Care exprimă tristețe. 3 (Înv) Întristător.

ÎNTRISTAT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe, trist, posomorît, mîhnit. ♦ Care exprimă tristețe. Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149.

ÎNTRISTA, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTA, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

întresta v vz întrista

întrestat, ~ă a vz întristat

întrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (înv) ~res~ / Pzi: ~tez și (rar) întrist / E: în- + trist] 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist Si: a (se) mâhni, a (se) îndurera.

ÎNTRISTA (-istez) vb. tr. și refl. A (se) face trist, a (se) mîhni: cu atît fata împăratului se întrista și mai mult (ISP.).

ÎNTRISTĂTOR adj. verb. ÎNTRISTA. Care întristează.

ÎNTRISTA, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

A SE ÎNTRISTA mă ~ez intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

A ÎNTRISTA ~ez tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

Ortografice DOOM

întrista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întristez, 3 întristează; conj. prez. 1 sg. să întristez, 3 să întristeze

întrista (a ~) vb., ind. prez. 3 întristează

întrista vb., ind. prez. 1 sg. întristez, 3 sg. și pl. întristează

Sinonime

ÎNTRISTAT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist. 3. v. posomorât.

ÎNTRISTAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, îndurerat, trist. (Se confesa cu glas ~.) 3. mîhnit, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)

ÎNTRISTA vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

Antonime

Întristat ≠ bucuros, vesel, voios

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

Proverbe și cimilituri

Ochiul, cînd se lovește, îndată lăcrămează.
(Arată slăbiciune oarece. Cum, cînd supărăm pe oarecine, îndată se întristează.)

Intrare: întristat
întristat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatul
  • întristatu‑
  • ‑ntristatul
  • ‑ntristatu‑
  • întristată
  • ‑ntristată
  • întristata
  • ‑ntristata
plural
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristații
  • ‑ntristații
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatele
  • ‑ntristatele
genitiv-dativ singular
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatului
  • ‑ntristatului
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatei
  • ‑ntristatei
plural
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristaților
  • ‑ntristaților
  • întristate
  • ‑ntristate
  • întristatelor
  • ‑ntristatelor
vocativ singular — —
plural — —
întrestat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întrista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristare
  • ‑ntristare
  • întristat
  • ‑ntristat
  • întristatu‑
  • ‑ntristatu‑
  • întristând
  • ‑ntristând
  • întristându‑
  • ‑ntristându‑
singular plural
  • întristează
  • ‑ntristează
  • întristați
  • ‑ntristați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întristez
  • ‑ntristez
(să)
  • întristez
  • ‑ntristez
  • întristam
  • ‑ntristam
  • întristai
  • ‑ntristai
  • întristasem
  • ‑ntristasem
a II-a (tu)
  • întristezi
  • ‑ntristezi
(să)
  • întristezi
  • ‑ntristezi
  • întristai
  • ‑ntristai
  • întristași
  • ‑ntristași
  • întristaseși
  • ‑ntristaseși
a III-a (el, ea)
  • întristează
  • ‑ntristează
(să)
  • întristeze
  • ‑ntristeze
  • întrista
  • ‑ntrista
  • întristă
  • ‑ntristă
  • întristase
  • ‑ntristase
plural I (noi)
  • întristăm
  • ‑ntristăm
(să)
  • întristăm
  • ‑ntristăm
  • întristam
  • ‑ntristam
  • întristarăm
  • ‑ntristarăm
  • întristaserăm
  • ‑ntristaserăm
  • întristasem
  • ‑ntristasem
a II-a (voi)
  • întristați
  • ‑ntristați
(să)
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristați
  • ‑ntristați
  • întristarăți
  • ‑ntristarăți
  • întristaserăți
  • ‑ntristaserăți
  • întristaseți
  • ‑ntristaseți
a III-a (ei, ele)
  • întristează
  • ‑ntristează
(să)
  • întristeze
  • ‑ntristeze
  • întristau
  • ‑ntristau
  • întristară
  • ‑ntristară
  • întristaseră
  • ‑ntristaseră
întresta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întristat, întristatăadjectiv

  • 1. Cuprins de tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Care exprimă tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrista DEX '09 DEX '98

întrista, întristezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. DLRLC
    • format_quote Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. DLRLC
    • format_quote Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. DLRLC
    • format_quote Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. DLRLC
    • format_quote O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
etimologie:
  • În + trist DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.