2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. – V. intriga.

INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. – V. intriga.

intrigat, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: intriga] 1 a Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. 2 av Cu îngrijorare. 3-4 a, av (Înv) Supărat. 5-6 a, av Nedumerit.

INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este curios de a afla sau de a ști ceva. V. nedumerit. Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. Barbă-Roșie rămase intrigat, curios să știe mai mult decît auzise. BART, E. 379. La început erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum trăiesc? VLAHUȚĂ, O. A. 300.

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.

intriga [At: SANDU-ALDEA, A. M. 112 / Pzi: intrig, (înv) ~ighez / E: fr intriguer, it intrigare] 1 vt (C. i. persoane) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri Si: (înv) a intrigarisi (1). 2 vi (Înv) A face sau a băga intrigi Si: a complota, a unelti, (înv) a intrigarisi (2), (liv) a intrica (7).

INTRIGÁ, intríg și intrighez, vb. I. 1. Tranz. A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. 2. Intranz. (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185.

INTRIGÁ vb. I. 1. tr. A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].

INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)

A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare

intrigà v. 1. a face intrigi; 2. a încurca, a îngrija (fig.): această scrisoare mă intrighează.

*intríg, a v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -áre, care vine d. lat. intrico, -áre, încurc, încîlcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrigĭ. A te intriga ceva, a-țĭ da de gîndit, a te încurca din cauză că nu ți-l explicĭ: această scrisoare mă intrigă. – Și -ghéz, -găm ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intrigá (a ~) vb., ind. prez. 3 intrígă

intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTRIGAT adj. alarmat, îngrijorat, neliniștit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit.

INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

intriga vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

INTRIGA vb. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)

Intrare: intrigat
intrigat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigat
  • intrigatul
  • intrigatu‑
  • intriga
  • intrigata
plural
  • intrigați
  • intrigații
  • intrigate
  • intrigatele
genitiv-dativ singular
  • intrigat
  • intrigatului
  • intrigate
  • intrigatei
plural
  • intrigați
  • intrigaților
  • intrigate
  • intrigatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intriga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intriga
  • intrigare
  • intrigat
  • intrigatu‑
  • intrigând
  • intrigându‑
singular plural
  • intri
  • intrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intrig
(să)
  • intrig
  • intrigam
  • intrigai
  • intrigasem
a II-a (tu)
  • intrigi
(să)
  • intrigi
  • intrigai
  • intrigași
  • intrigaseși
a III-a (el, ea)
  • intri
(să)
  • intrige
  • intriga
  • intrigă
  • intrigase
plural I (noi)
  • intrigăm
(să)
  • intrigăm
  • intrigam
  • intrigarăm
  • intrigaserăm
  • intrigasem
a II-a (voi)
  • intrigați
(să)
  • intrigați
  • intrigați
  • intrigarăți
  • intrigaserăți
  • intrigaseți
a III-a (ei, ele)
  • intri
(să)
  • intrige
  • intrigau
  • intriga
  • intrigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intrigat

  • 1. Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni.
    exemple
    • Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107.
      surse: DLRLC
    • Barbă-Roșie rămase intrigat, curios să știe mai mult decît auzise. BART, E. 379.
      surse: DLRLC
    • La început erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum trăiesc? VLAHUȚĂ, O. A. 300.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi intriga
    surse: DEX '98 DEX '09

intriga

  • 1. tranzitiv unipersonal A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: contraria neliniști îngrijora attach_file 2 exemple
    exemple
    • Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62.
      surse: DLRLC
    • Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv învechit A face sau a băga intrigi (1.).
    exemple
    • Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71.
      surse: DLRLC
    • [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. BĂLCESCU, O. I 185.
      surse: DLRLC

etimologie: