intrigat, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: intriga] 1 a Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. 2 av Cu îngrijorare. 3-4 a, av (Înv) Supărat. 5-6 a, av Nedumerit.

INTRIGAT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este curios de a afla sau de a ști ceva. V. nedumerit. Tot nu pot înțelege, mărturisi Boldur Iloveanu intrigat. C. PETRESCU, R. DR. 107. Barbă-Roșie rămase intrigat, curios să știe mai mult decît auzise. BART, E. 379. La început erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum trăiesc? VLAHUȚĂ, O. A. 300.

intriga [At: SANDU-ALDEA, A. M. 112 / Pzi: intrig, (înv) ~ighez / E: fr intriguer, it intrigare] 1 vt (C. i. persoane) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri Si: (înv) a intrigarisi (1). 2 vi (Înv) A face sau a băga intrigi Si: a complota, a unelti, (înv) a intrigarisi (2), (liv) a intrica (7).

INTRIGA, intrig și intrighez, vb. I. 1. Tranz. A deștepta curiozitatea, suspiciunea cuiva punîndu-l pe gînduri, a da de gîndit, a trezi interesul. Aspectul acestui cortegiu mă intrigă grozav. SAHIA, U.R.S.S. 62. Păreau că descoperă acum pe seama tovarășului lor, o ciudățenie care îi consterna și-i intriga totodată. BOGZA, A. Î. 595. 2. Intranz. (Învechit) A face intrigi, a umbla cu intrigi; a unelti, a complota. Unele din familiile fanariotice, precum Mavrocordații, aflîndu-se în mare influență la Poartă, intrigară, și în doi ani capetele Brîncovenilor, Cantacuzinilor, Văcăreștilor, Dudeștilor căzură supt securea otomană. BĂLCESCU, O. I 71. [Miron Costin] intrigă mult să se numească domn Duca-vodă, prietenul său. id. ib. 185.

INTRIGA vb. I. 1. tr. A neliniști, a stîrni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intrig și -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].

INTRIGA vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)

A INTRIGA intrig 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare

intrigà v. 1. a face intrigi; 2. a încurca, a îngrija (fig.): această scrisoare mă intrighează.

*intríg, a -á v. tr. (fr. intriguer, d. it. intrigo, -áre, care vine d. lat. intrico, -áre, încurc, încîlcesc. V. in-ex-tric-abil, stric). Fac intrigĭ. A te intriga ceva, a-țĭ da de gîndit, a te încurca din cauză că nu ți-l explicĭ: această scrisoare mă intrigă. – Și -ghéz, -găm ș. a.

intriga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intrig, 2 sg. intrigi, 3 intrigă; conj. prez. 1 sg. să intrig, 3 să intrige

intriga (a ~) vb., ind. prez. 3 intrigă

intriga vb., ind. prez. 1 sg. intrig, 3 sg. intrigă

intrighez, -ghează 3.

INTRIGAT adj. v. îngrijorat.

INTRIGAT adj. alarmat, îngrijorat, neliniștit, (livr.) impacient, impacientat, (înv.) îngrijit.

INTRIGA vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

INTRIGA vb. v. îngrijora.

intriga vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

INTRIGA vb. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)