2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.

intrigant, ~ă smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 386 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intrigant] 1-2 (Persoană) care face sau bagă intrigi (1) Si: (nob) intrigaș.

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi place să facă intrigi (1), băgînd zîzanie între oameni. Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. ◊ (Adjectival) Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228.

INTRIGÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant, it. intrigante].

INTRIGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant)

INTRIGÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant

*intrigánt, -ă adj. (fr. intrigant, d. it. intrigante). Care face intrigĭ: om, caracter intrigant. V. sforar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intrigant adj. m., s. m., pl. intriganți; adj. f., s. f. intrigantă, pl. intrigante

intrigant adj. m., s. m., pl. intriganți; adj. f., s. f. intrigantă, pl. intrigante

intrigánt s. m., adj. m., pl. intrigánți; f. sg. intrigántă, pl. intrigánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTRIGÁNT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.

INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

INTRIGANT fitiligiu, manevrant, pastilar, sforar.

Intrare: intrigant (adj.)
intrigant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigant
  • intrigantul
  • intrigantu‑
  • intrigantă
  • intriganta
plural
  • intriganți
  • intriganții
  • intrigante
  • intrigantele
genitiv-dativ singular
  • intrigant
  • intrigantului
  • intrigante
  • intrigantei
plural
  • intriganți
  • intriganților
  • intrigante
  • intrigantelor
vocativ singular
plural
Intrare: intrigant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigant
  • intrigantul
  • intrigantu‑
plural
  • intriganți
  • intriganții
genitiv-dativ singular
  • intrigant
  • intrigantului
plural
  • intriganți
  • intriganților
vocativ singular
  • intrigantule
  • intrigante
plural
  • intriganților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intrigant, intriganțisubstantiv masculin
intrigantă, intrigantesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
    • format_quote Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. DLRLC
    • format_quote Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. DLRLC
    • format_quote Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • 1.1. Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. DLRLC
      • format_quote Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.