12 definiții pentru intrigant (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGANT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.

INTRIGANT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.

intrigant, ~ă smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 386 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intrigant] 1-2 (Persoană) care face sau bagă intrigi (1) Si: (nob) intrigaș.

INTRIGANT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi place să facă intrigi (1), băgînd zîzanie între oameni. Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. ◊ (Adjectival) Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228.

INTRIGANT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant)

INTRIGANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant

*intrigánt, -ă adj. (fr. intrigant, d. it. intrigante). Care face intrigĭ: om, caracter intrigant. V. sforar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intrigant adj. m., s. m., pl. intriganți; adj. f., s. f. intrigantă, pl. intrigante

intrigant adj. m., s. m., pl. intriganți; adj. f., s. f. intrigantă, pl. intrigante

intrigant s. m., adj. m., pl. intriganți; f. sg. intrigantă, pl. intrigante

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

INTRIGANT fitiligiu, manevrant, pastilar, sforar.

Synonyms dictionaries

Synonyms and similar meaning words.

INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.

INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.

Intrare: intrigant (adj.)
intrigant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigant
  • intrigantul
  • intrigantu‑
  • intrigantă
  • intriganta
plural
  • intriganți
  • intriganții
  • intrigante
  • intrigantele
genitiv-dativ singular
  • intrigant
  • intrigantului
  • intrigante
  • intrigantei
plural
  • intriganți
  • intriganților
  • intrigante
  • intrigantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)