zavistios, ~oasă [At: HELIADE, O. II, 347 / P: ~ti-os / V: zăv~ / Pl: ~oși, ~oase / E: zavistie + -os] 1-2 smf, a (Îrg) Invidios. 3-4 smf, a (Îrg) Gelos (1-2). 5-6 smf, a (Îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a (îrg) Intrigant. 9-10 smf, a (Îrg) Certăreț (1-2). 11-13 a (Îrg; d. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă invidie (sau gelozie, ură) Si: (Îrg) zavistnic (11-13), zavistuitor (11-13). 14 a (Reg) Isteț. 15 a (Reg) Poznaș.

zavistios, -oasă adj. (înv., reg.) Care este invidios, pizmaș, intrigant. Niște zavistioși de boieri bagă în inima împăratului frica (ISP.). ♦ (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează invidie, dușmănie. Aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor (ODOB.). • sil. -ti-os. pl. -oși, -oase. /zavistie + -os.

ZAVISTIOS adj. 1 Invidios: mi-era dragă ca un suflet rar, aruncat în neștire printre cealaltă lume nesimțitoare, mojică, fudulă, zavistioasă (DLVR.); dară niște zavistioși de boieri băgară în inima împăratului frica că Țugulea odată, odată, a să-i ia țara (ISP.) ¶ 2 Intrigant: acești doi boieri erau căpeteniile zavistioșilor și îndemnătorii poporului să nu asculte de graiurile Domnului lor (ISP.) [zavistie].

ZAVISTIOS, -OASĂ, zavistioși, -oase, adj. (Învechit și arhaizant) Zavistnic. Cronica și relațiunile ambasadorilor străini la Constantinopol ne stau dovadă spre a-ncredința despre curagiul și despre uneltirile zavistioase ale doamnei Chiajna. ODOBESCU, S. I 423. Aplecările zavistioase și neastîmpărate ale firii sale nu se puteau de loc împăca cu viața tăcută și liniștită din zidurile Snagovului. id. ib. 447.

ZAVISTIOS, -OASĂ, zavistioși, -oase, adj. (Înv. și arh.) Zavistnic. – Din zavistie + suf. -os.

zavistios a. invidios: insuflă zavistiosu-i necaz OD.

zăvistios, ~oasă a vz zavistios

zavistios (înv., reg.) (desp. -ti-os) adj. m., pl. zavistioși; f. zavistioasă, pl. zavistioase

zavistios (înv., reg.) (-ti-os) adj. m., pl. zavistioși; f. zavistioasă, pl. zavistioase

zavistios adj. m. (sil. -ti-os), pl. zavistioși; f. sg. zavistioasă, pl. zavistioase

ZAVISTIOS adj., s. v. intrigant.

ZAVISTIOS adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

zavistios adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

zavistios adj., s. v. INTRIGANT.

ZAVISTIOS adj. (Trans. SE) Invidios, pizmaș; intrigant, răutăcios. Cei ce sînt cu cuget zavistios, .... după pohtă săși izvodească meșteșug, și osteneala altora să nu o răpească. EG, 7. Etimologie: zavistie + suf. -os. Vezi și zavistie, zavistliv, zavislnic, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistliv, zavistnic, zavistuitor.