2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intervenit, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 21 / Pl: ~iți, ~e / E: interveni] 1 Care s-a situat între două fenomene, evenimente. 2 Care a luat parte la ceva. 3 Care a apărut pe neașteptate.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

interveni vi [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 180/1 / Pzi: intervin / E: fr intervenir, lat intervenire] 1 A se situa între două fenomene, evenimente. 2 A lua parte la ceva. 3 A intra în acțiune în ajutorul cuiva. 4 (Spc) A intra în vorbă cu cineva. 5 A se amesteca pentru a mijloci o împăcare, o înțelegere etc. 6 A face demersuri în favoarea sa sau a altcuiva. 7 (D. fapte, evenimente etc.) A apărea pe neașteptate Si: a surveni.

INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A intra în acțiune (prin vorbe sau fapte) cu un anumit scop. Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67. Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83. ♦ A face un demers spre a obține ceva; a cere rezolvarea unei chestiuni; (cu sens peiorativ) a depune stăruințe pe lîngă o persoană cu autoritate, pentru obținerea unor favoruri. Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109. ♦ A se amesteca în vorbă, a lua cuvîntul. Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8. Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55. 2. (Despre acțiuni sau lucruri) A avea loc, a se întîmpla, a se ivi, a se isca, a surveni. În ultimul moment a intervenit o schimbare.Prez. ind. și: intervíu.

INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acțiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediație, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín și intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă. ◊ a face o mediație, un demers în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

A INTERVENÍ intervín intranz. 1) A intra într-o acțiune; a se încadra în cursul unui proces (influențând desfășurarea acestuia). 2) A lua cuvântul (într-o discuție); a-și expune opiniile (în cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (în favoarea cuiva). 4) A se produce între timp și pe neașteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire

intervenì v. 1. a intra și lua parte la o afacere; 2. a lucra ca mijlocitor.

*intervín, -venít, a -vení v. intr. (lat. inter-venire. – Se conj. ca vin). Mă amestec, ĭaŭ parte: intervenind gardianu, bețiviĭ s’aŭ liniștit. V. impers. A se întîmpla, a se produce: a intervenit un incident.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intervení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intervín, 1 pl. intervením, imperf. 3 sg. interveneá; conj. prez. 3 să intervínă; imper. 2 sg. intervíno; ger. intervenínd

interveni (ind. prez. 1 sg. intervin, conj. intervină)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERVENÍ vb. 1. v. amesteca. 2. v. produce.

INTERVENI vb. 1. a se amesteca, a se băga, a se vîrî. (A ~ nechemat într-o discuție.) 2. a apărea, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERVENÍT, -Ă, interveníți, -te, adj. Care s-a ivit, a survenit, s-a întâmplat. ♦ Care a rezultat ca urmare a unei solicitări sau a unui demers (în favoarea cuiva). (din interveni) [folosit în corpul DEX]

Intrare: intervenit
intervenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervenit
  • intervenitul
  • intervenitu‑
  • interveni
  • intervenita
plural
  • interveniți
  • interveniții
  • intervenite
  • intervenitele
genitiv-dativ singular
  • intervenit
  • intervenitului
  • intervenite
  • intervenitei
plural
  • interveniți
  • interveniților
  • intervenite
  • intervenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: interveni
verb (V324)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interveni
  • intervenire
  • intervenit
  • intervenitu‑
  • intervenind
  • intervenindu‑
singular plural
  • intervino
  • intervi
  • interveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intervin
  • interviu
(să)
  • intervin
  • interviu
  • interveneam
  • intervenii
  • intervenisem
a II-a (tu)
  • intervii
(să)
  • intervii
  • interveneai
  • interveniși
  • interveniseși
a III-a (el, ea)
  • intervine
(să)
  • intervi
  • intervie
  • intervenea
  • interveni
  • intervenise
plural I (noi)
  • intervenim
(să)
  • intervenim
  • interveneam
  • intervenirăm
  • interveniserăm
  • intervenisem
a II-a (voi)
  • interveniți
(să)
  • interveniți
  • interveneați
  • intervenirăți
  • interveniserăți
  • interveniseți
a III-a (ei, ele)
  • intervin
(să)
  • intervi
  • intervie
  • interveneau
  • interveni
  • interveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interveni

  • 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Organizațiile de partid, sindicale și de stat trebuie să intervină imediat, acolo unde observă vreo lipsă, cu o critică constructivă, arătînd greșelile și lipsurile, dezvoltînd spiritul autocritic al oamenilor și indicînd metodele de îndreptare a deficiențelor. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 3, 67.
      surse: DLRLC
    • Catinca interveni mai energic, punîndu-i mîna pe umăr. C. PETRESCU, C. V. 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A lua cuvântul, a intra în vorbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Vrea numai, ca și mine, să afle, interveni Comșa. C. PETRESCU, Î. II 8.
        surse: DLRLC
      • Înțelege, interveni unchiul Petrică, ești obosit de drum. SAHIA, N. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Îmi iau angajamentul să nu intervin niciodată, în nici un fel și pentru nimeni. C. PETRESCU, C. V. 109.
        surse: DLRLC
  • 2. A se ivi, a se întâmpla.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: isca ivi surveni întâmpla attach_file un exemplu
    exemple
    • În ultimul moment a intervenit o schimbare.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: