3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERMEDIÁ, intermediez, vb. I. Tranz. A fi intermediar, a servi ca intermediar (într-o tranzacție); a mijloci, a înlesni. [Pr.: -di-a] – Din intermediu sau intermediar.

INTERMEDIÁ, intermediez, vb. I. Tranz. A fi intermediar, a servi ca intermediar (într-o tranzacție); a mijloci, a înlesni. [Pr.: -di-a] – Din intermediu sau intermediar.

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții. 3. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

intermedia vt [At: MAIORESCU, D. IV, 614 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: intermediu] 1-2 A servi ca intermediar (5-7) Si: a înlesni, a mijloci.

intermediar, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 48 / V: (înv) ~ezi~ / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr intermédiaire, it intermediare] 1 a Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi. 2 a Care este relativ la mijloc. 3 a Care face trecerea de la o stare la alta. 4 a Mijlociu. 5-6 smf Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, (face legătura între vânzător și cumpărător sau) încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora Si: mijlocitor, (înv) transmițător. 7 smf Persoană care înlesnește încheierea unor afaceri Si: mijlocitor, misit, samsar.

întremediar, ~ă a vz intermediar

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; persoană care mijlocește încheierea unei operații (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIÁR2, -Ă, intermediari, -e, adj. Care se află la mijloc, care ocupă poziția de mijloc între lucruri, acțiuni sau fenomene; care face trecerea de la ceva la altceva. Rezerviștii... soseau de pe la stațiile intermediare. D. ZAMFIRESCU, R. 78. – Pronunțat: -di-ar.

INTERMEDIÁ vb. I. tr. A mijloci. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < intermediu].

INTERMEDIÁR, -Ă adj. De la mijloc; de trecere. // s.m. Mijlocitor (în afaceri etc.). [Pron. -di-ar. / cf. fr. intermédiaire, it. intermediario < lat. inter – între, medium – mijloc].

INTERMEDIÁ vb. tr. a servi ca intermediar; a mijloci. (< intermediu)

INTERMEDIÁR, -Ă I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator. (< fr. intermédiaire, it. intermediario)

A INTERMEDIÁ ~éz tranz. A susține în calitate de intermediar; a avea rolul de intermediar; a mijloci; a media. [Sil. -di-a] / Din intermediu

INTERMEDIÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți; mijlocitor; mediator. 2) Persoană care mijlocește afaceri comerciale; samsar; comisionar. [Sil. -di-ar] /<fr. intermédiaire

INTERMEDIÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la mijloc; de la mijloc. 2) Care realizează legătura dintre două elemente. [Sil. -di-ar] /<fr. intermediaire

intermediar a. 1. care s’află între două: spațiu intermediar; 2. care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară.

*intermediár, -ă adj. (fr. intermédiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e între doĭ, între doŭă: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst. Un intermediar. Adv. În mod intermediar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intermediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 intermediáză, 1 pl. intermediém (-di-em); conj. prez. 3 să intermediéze; ger. intermediínd (-di-ind)

intermediár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediári; f. intermediáră, pl. intermediáre

intermediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. intermediéz, 3 sg. și pl. intermediáză, 1 pl. intermediém (sil. -di-em), conj. prez. 3 sg. și pl. intermediéze; ger. intermediínd (sil. -di-ind)

intermediár adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. intermediári, f. sg. intermediáră, pl. intermediáre

arată toate definițiile

Intrare: intermediară
  • silabație: -di-a-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermedia
  • intermediara
plural
  • intermediare
  • intermediarele
genitiv-dativ singular
  • intermediare
  • intermediarei
plural
  • intermediare
  • intermediarelor
vocativ singular
  • intermedia
  • intermediaro
plural
  • intermediarelor
Intrare: intermedia
  • silabație: -di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intermedia
  • intermediere
  • intermediat
  • intermediatu‑
  • intermediind
  • intermediindu‑
singular plural
  • intermedia
  • intermediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intermediez
(să)
  • intermediez
  • intermediam
  • intermediai
  • intermediasem
a II-a (tu)
  • intermediezi
(să)
  • intermediezi
  • intermediai
  • intermediași
  • intermediaseși
a III-a (el, ea)
  • intermedia
(să)
  • intermedieze
  • intermedia
  • intermedie
  • intermediase
plural I (noi)
  • intermediem
(să)
  • intermediem
  • intermediam
  • intermediarăm
  • intermediaserăm
  • intermediasem
a II-a (voi)
  • intermediați
(să)
  • intermediați
  • intermediați
  • intermediarăți
  • intermediaserăți
  • intermediaseți
a III-a (ei, ele)
  • intermedia
(să)
  • intermedieze
  • intermediau
  • intermedia
  • intermediaseră
Intrare: intermediar (adj.)
intermediar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -di-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermediar
  • intermediarul
  • intermediaru‑
  • intermedia
  • intermediara
plural
  • intermediari
  • intermediarii
  • intermediare
  • intermediarele
genitiv-dativ singular
  • intermediar
  • intermediarului
  • intermediare
  • intermediarei
plural
  • intermediari
  • intermediarilor
  • intermediare
  • intermediarelor
vocativ singular
plural
intermeziar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intermedia

etimologie:

  • intermediu
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • intermediar
    surse: DEX '09 DEX '98

intermediar (adj.) intermeziar

  • 1. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tranzitoriu attach_file un exemplu
    exemple
    • Rezerviștii... soseau de pe la stațiile intermediare. D. ZAMFIRESCU, R. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

intermediar, -ă (persoană) intermediară intermeziar

  • 1. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții.
    surse: DEX '09
  • 2. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse.
    exemple
    • Prin intermediar, avea de gînd să mai vîndă și altele. GALACTION, O. I 145.
      surse: DLRLC

etimologie: