INTERMEDIAR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții. 3. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

intermedia vt [At: MAIORESCU, D. IV, 614 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: intermediu] 1-2 A servi ca intermediar (5-7) Si: a înlesni, a mijloci.

intermediar, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 48 / V: (înv) ~ezi~ / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr intermédiaire, it intermediare] 1 a Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi. 2 a Care este relativ la mijloc. 3 a Care face trecerea de la o stare la alta. 4 a Mijlociu. 5-6 smf Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, (face legătura între vânzător și cumpărător sau) încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora Si: mijlocitor, (înv) transmițător. 7 smf Persoană care înlesnește încheierea unor afaceri Si: mijlocitor, misit, samsar.

întremediar, ~ă a vz intermediar

INTERMEDIAR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; persoană care mijlocește încheierea unei operații (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIAR², -Ă, intermediari, -e, adj. Care se află la mijloc, care ocupă poziția de mijloc între lucruri, acțiuni sau fenomene; care face trecerea de la ceva la altceva. Rezerviștii... soseau de pe la stațiile intermediare. D. ZAMFIRESCU, R. 78. – Pronunțat: -di-ar.

INTERMEDIA vb. I. tr. A mijloci. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < intermediu].

INTERMEDIAR, -Ă adj. De la mijloc; de trecere. // s.m. Mijlocitor (în afaceri etc.). [Pron. -di-ar. / cf. fr. intermédiaire, it. intermediario < lat. inter – între, medium – mijloc].

INTERMEDIA vb. tr. a servi ca intermediar; a mijloci. (< intermediu)

INTERMEDIAR, -Ă I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator. (< fr. intermédiaire, it. intermediario)

A INTERMEDIA ~ez tranz. A susține în calitate de intermediar; a avea rolul de intermediar; a mijloci; a media. [Sil. -di-a] / Din intermediu

INTERMEDIAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se află la mijloc; de la mijloc. 2) Care realizează legătura dintre două elemente. [Sil. -di-ar] /<fr. intermediaire

INTERMEDIAR² ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți; mijlocitor; mediator. 2) Persoană care mijlocește afaceri comerciale; samsar; comisionar. [Sil. -di-ar] /<fr. intermédiaire

intermediar a. 1. care s’află între două: spațiu intermediar; 2. care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară.

*intermediár, -ă adj. (fr. intermédiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e între doĭ, între doŭă: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst. Un intermediar. Adv. În mod intermediar.

intermedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. intermediez (desp. -di-ez), 3 intermediază, 1 pl. intermediem; conj. prez. 1 sg. să intermediez, 3 să intermedieze; ger. intermediind (desp. -di-ind)

intermediar (desp. -di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediari; adj. f., s. f. intermediară, pl. intermediare

intermedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 intermediază, 1 pl. intermediem (-di-em); conj. prez. 3 să intermedieze; ger. intermediind (-di-ind)

intermediar (-di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediari; f. intermediară, pl. intermediare

intermedia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. intermediez, 3 sg. și pl. intermediază, 1 pl. intermediem (sil. -di-em), conj. prez. 3 sg. și pl. intermedieze; ger. intermediind (sil. -di-ind)

intermediar adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. intermediari, f. sg. intermediară, pl. intermediare

intermediar, chimism ~, (engl.= intermediat), despre caracterul unei roci sau al unei topituri naturale cu conținut de SiO2 între 52 și 66%. Astfel de produse se caracterizează prin asocierea amfibolilor cu feldspații (de regulă, plagioclazi) și prin culoarea lor cenușie (diorite, andezite). Termenul este depreciat din cauza confuziilor pe care le poate genera. Sin. neutru.

INTERMEDIARĂ s. mijlocitoare, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

INTERMEDIARĂ s. mijlocitoare, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

INTERMEDIA vb. v. mijloci.

INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. v. tranzitoriu. 2. s. v. mediator. 3. s. v. misit. 4. s. (englezism) dealer. (~ al unei firme străine.)

INTERMEDIA vb. a se interpune, a media, a mijloci, (rar) a negocia.

INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situație ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.) 3. s. mijlocitor, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)