opțiuni
  • info

18 definiții pentru tranzitoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZITORIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.

tranzitoriu, ~ie a [At: FM (1861), 18 / S și: (înv) ~nsi~ / Pl: ~ii / E: fr transitoire, lat transitorius] 1 Care face trecerea de la o stare, situație etc. la alta Si: intermediar, tranzient (1). 2 (Pex) Care durează puțin timp Si: provizoriu. 3 (D. funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi.

TRANZITORIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.

TRANZITORIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar.

TRANZITORIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].

TRANZITORIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care durează puțin timp. 2. (despre funcționarea unui sistem) caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius)

TRANZITORIU ~e (~i) Care este de tranziție; de trecere. /<fr. transitoire, lat. transitorius

tranzitoriu a. trecător: lege tranzitorie.

*transitóriŭ, -ie adj. (lat. transitorius). Trecător, care împlinește o trecere: lege transitorie. Adv. În mod transitoriŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tranzitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. tranzitorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. tranzitorii

tranzitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. tranzitorie (-ri-e); pl. m. și f. tranzitorii

tranzitoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. tranzitorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. tranzitorii

tranzitoriu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRANZITORIU adj. v. nedefinitiv, provizoriu, temporar, trecător, vremelnic.

TRANZITORIU adj. intermediar. (O situație ~.)

TRANZITORIU adj. intermediar. (O situație ~.)

tranzitoriu adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

perioadele tranzitorii ale sunetului v. atac (1); sunet.

Intrare: tranzitoriu
tranzitoriu adjectiv
  • pronunție: tranzitorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzitoriu
  • tranzitoriul
  • tranzitoriu‑
  • tranzitorie
  • tranzitoria
plural
  • tranzitorii
  • tranzitoriii
  • tranzitorii
  • tranzitoriile
genitiv-dativ singular
  • tranzitoriu
  • tranzitoriului
  • tranzitorii
  • tranzitoriei
plural
  • tranzitorii
  • tranzitoriilor
  • tranzitorii
  • tranzitoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tranzitoriu, tranzitorieadjectiv

  • 1. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: intermediar tranzient
    • 1.1. prin extensiune Care durează puțin timp. MDN '00
    • 1.2. (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.