INTERMEDIAR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții. 3. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

intermediar, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 48 / V: (înv) ~ezi~ / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr intermédiaire, it intermediare] 1 a Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi. 2 a Care este relativ la mijloc. 3 a Care face trecerea de la o stare la alta. 4 a Mijlociu. 5-6 smf Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, (face legătura între vânzător și cumpărător sau) încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora Si: mijlocitor, (înv) transmițător. 7 smf Persoană care înlesnește încheierea unor afaceri Si: mijlocitor, misit, samsar.

întremediar, ~ă a vz intermediar

INTERMEDIAR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; persoană care mijlocește încheierea unei operații (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIAR, -Ă I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator. (< fr. intermédiaire, it. intermediario)

INTERMEDIAR² ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți; mijlocitor; mediator. 2) Persoană care mijlocește afaceri comerciale; samsar; comisionar. [Sil. -di-ar] /<fr. intermédiaire

*intermediár, -ă adj. (fr. intermédiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e între doĭ, între doŭă: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst. Un intermediar. Adv. În mod intermediar.

intermediar (desp. -di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediari; adj. f., s. f. intermediară, pl. intermediare

INTERMEDIARĂ s. mijlocitoare, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

INTERMEDIARĂ s. mijlocitoare, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. v. tranzitoriu. 2. s. v. mediator. 3. s. v. misit. 4. s. (englezism) dealer. (~ al unei firme străine.)

INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situație ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.) 3. s. mijlocitor, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)