2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1- + condiționare.

intercondiționare sf [At: DN3 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: intercondiționa] 1 Stabilire a unui raport de interdependență. 2 (Ccr) Interdependență (1).

INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1- + condiționare.

INTERCONDIȚIONÁRE s.f. Interdependență. [Pron. -ți-o-. / < inter- + condiționare].

intercondiționáre s. f. Stabilirea unor raporturi complexe de interdependență ◊ „Analiza intercondiționării factorilor naturali, economici, demografici, sociali și tehnici.” Sc. 11 X 67 p. 1; v. și Mag. 26 V 79 p. 2 (din inter- + condiționare; cf. rus. vzaimoobuslovlennosti; El. Carabulea în SMFC III p. 3538; DN3, DEX-S)

INTERCONDIȚIONÁ, pers. 3 intercondiționează, vb. I. Refl. și intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1- + condiționa.

INTERCONDIȚIONÁ, pers. 3 intercondiționează, vb. I. Refl. și intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1- + condiționa.

intercondiționa vri [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: inter2- + condiționa] 1-2 (D. fenomene, procese, elemente ale unui sistem) A (se) stabili un raport de interdependență (1).

INTERCONDIȚIONÁ vb. refl., intr. a se condiționa reciproc. (< fr. interconditionner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*intercondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. intercondiționắrii; pl. intercondiționắri

intercondiționáre s. f., g.-d. art. intercondiționării

*intercondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 intercondiționeáză

intercondiționá vb., ind. prez. 3 sg. intercondiționeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERCONDIȚIONÁRE s. f. (< intercondiționá < inter + condiționa, cf. fr. conditionner, it. condizionare): raport de condiționare reciprocă între subiect și predicat; raport de dependență reciprocă, de presupunere reciprocă, de definire a subiectului prin predicat și, invers, a predicatului prin subiect. Tot un fel de i. este și raportul dintre propozițiile coordonate sau cel existent între propozițiile subordonate și regentele lor. Fenomenul este propriu expresiei și conținutului unui cuvânt, semnificantului și semnificatului acestuia (v.).

Intrare: intercondiționare
intercondiționare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercondiționare
  • intercondiționarea
plural
  • intercondiționări
  • intercondiționările
genitiv-dativ singular
  • intercondiționări
  • intercondiționării
plural
  • intercondiționări
  • intercondiționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: intercondiționa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intercondiționa
  • intercondiționare
  • intercondiționat
  • intercondiționatu‑
  • intercondiționând
  • intercondiționându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • intercondiționea
(să)
  • intercondiționeze
  • intercondiționa
  • intercondiționă
  • intercondiționase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • intercondiționea
(să)
  • intercondiționeze
  • intercondiționau
  • intercondiționa
  • intercondiționaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intercondiționare

  • 1. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: interdependență

etimologie:

  • Inter- + condiționare
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

intercondiționa

  • 1. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Inter- + condiționa
    surse: DEX '09 DEX '98