6 definiții pentru intercondiționa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCONDIȚIONA, pers. 3 intercondiționează, vb. I. Refl. și intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1- + condiționa.

INTERCONDIȚIONA, pers. 3 intercondiționează, vb. I. Refl. și intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1- + condiționa.

intercondiționa vri [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: inter2- + condiționa] 1-2 (D. fenomene, procese, elemente ale unui sistem) A (se) stabili un raport de interdependență (1).

INTERCONDIȚIONA vb. refl., intr. a se condiționa reciproc. (< fr. interconditionner)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intercondiționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. intercondiționez, 3 intercondiționea; conj. prez. 1 sg. să intercondiționez, 3 să intercondiționeze

*intercondiționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 intercondiționea

intercondiționa vb., ind. prez. 3 sg. intercondiționea

Intrare: intercondiționa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intercondiționa
  • intercondiționare
  • intercondiționat
  • intercondiționatu‑
  • intercondiționând
  • intercondiționându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • intercondiționea
(să)
  • intercondiționeze
  • intercondiționa
  • intercondiționă
  • intercondiționase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • intercondiționea
(să)
  • intercondiționeze
  • intercondiționau
  • intercondiționa
  • intercondiționaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intercondiționaverb

  • 1. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Inter- + condiționa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.