13 definiții pentru „integru”   declinări

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Alex | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru.El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

intégru (-te-gru) adj. m., pl. intégri; f. intégră, pl. intégre

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

intégru adj. m. (sil. -gru), pl. intégri; f. sg. intégră, pl. intégre

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU adj. v. cinstit.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Integru ≠ pervers, pervertit, necinstit

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INTÉGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. [Sil. -te-gru] /<fr. intégre, lat. integer, ~igris

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

INTÉGRU adj. cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenít, nemitárnic, (fig.) curát, nepătát. (Funcționar ~; comportare ~.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink