2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație. 2. Fuzionare a unor întreprinderi economice. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. – V. integra.

integrare sf [At: LEG. EC. PL. 141 / Pl: ~rări / E: integra] 1 Includere într-un colectiv Si: integrație (1). 2 Încorporare într-un tot Si: integrație (2). 3 (Spc) Punere a unei persoane într-o funcție Si: integrație (3). 4 (Mat) Calculare a unei integrale Si: integrație (4). 5 Obținere a integralei unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale Si: integrație (5). 6 Operație prin care se obține funcția primitivă a altei funcții date Si: integrație (6).

INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație. 2. (În sintagma) Integrarea producției = reunirea în același loc, în cadrul uneia și aceleiași unități de producție, a activităților de producție succesive, începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. – V. integra.

INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a se integra și rezultatul ei; includere, înglobare. Oportuniștii propovăduiau în mod fățiș renunțarea la lupta revoluționară, propovăduiau teoria «integrării pașnice a capitalismului în socialism». IST. P.C.(b) 240. 2. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.

INTEGRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei. ♦ Reunire a mai multor părți într-un singur tot; integrație. 2. (Mat.) Determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale. [< integra].

INTEGRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) integra; integrație. ◊ reuniune a mai multor părți într-un singur tot. ◊ fuzionare a unor întreprinderi economice. ♦ ~ economică = proces de intensificare a interdependențelor economice dintre diferite state ale lumii. 2. (mat.) determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale. 3. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant. (< integra)

INTEGRÁRE ~ări f. v. A INTEGRA și A SE INTEGRA.~ economică proces complex de dezvoltare a economiei interstatale. /v. a integra

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.

integra [At: SAHIA, U.R.S.S. 203 / V: în~ / Pzi: ~rez / E: fr integrer] 1-2 vtr A (se) include într-un grup. 3-4 vtr A (se) încorpora într-un tot. 5 vt (Spc) A instala pe cineva într-o funcție. 6 vr (D. o parte izolată) A alcătui un întreg împreună cu alte părți. 7 vt (Mat) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. 8 vt (Mat) A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.

INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Refl. A se introduce într-un tot, devenind parte componentă; a se îngloba. Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a uneia cu derivate parțiale.

INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].

INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /intégrer, lat. integrare)

A INTEGRÁ ~éz tranz. 1) A face să se integreze; a încorpora. 2) mat. (funcții) A supune unui calcul integral. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

A SE INTEGRÁ mă ~éz intranz. A intra într-un ansamblu ca parte integrantă; a se uni cu alte elemente formând un corp integral; a se încorpora. [Sil. -te-gra] /<fr. intégrer, lat. integrare

*integrațiúne f. (lat. integratio, -ónis). Mat. Acțiunea de a integra: integrațiunea uneĭ funcțiunĭ. – Și -áție și -áre.

*integréz v. tr. (lat. integro, -áre, a restabili, a înoi). Mat. Determin integrala uneĭ cantitățĭ diferențiale: a integra o funcțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

integráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. integrắrii; pl. integrắri

integráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integrării; pl. integrări

integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreáză

arată toate definițiile

Intrare: integrare
integrare substantiv feminin
  • silabație: in-te-gra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • integrare
  • integrarea
plural
  • integrări
  • integrările
genitiv-dativ singular
  • integrări
  • integrării
plural
  • integrări
  • integrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: integra
  • silabație: in-te-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • integra
  • integrare
  • integrat
  • integratu‑
  • integrând
  • integrându‑
singular plural
  • integrea
  • integrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • integrez
(să)
  • integrez
  • integram
  • integrai
  • integrasem
a II-a (tu)
  • integrezi
(să)
  • integrezi
  • integrai
  • integrași
  • integraseși
a III-a (el, ea)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integra
  • integră
  • integrase
plural I (noi)
  • integrăm
(să)
  • integrăm
  • integram
  • integrarăm
  • integraserăm
  • integrasem
a II-a (voi)
  • integrați
(să)
  • integrați
  • integrați
  • integrarăți
  • integraserăți
  • integraseți
a III-a (ei, ele)
  • integrea
(să)
  • integreze
  • integrau
  • integra
  • integraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

integrare

  • 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei.
    exemple
    • Oportuniștii propovăduiau în mod fățiș renunțarea la lupta revoluționară, propovăduiau teoria «integrării pașnice a capitalismului în socialism». IST. P. C. (b) 240.
      surse: DLRLC
  • 2. Fuzionare a unor întreprinderi economice.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 2.1. (în) sintagmă Integrarea producției = reunirea în același loc, în cadrul uneia și aceleiași unități de producție, a activităților de producție succesive, începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit.
      surse: DEX '98
    • 2.2. Integrare economică = proces de intensificare a interdependențelor economice dintre diferite state ale lumii.
      surse: MDN '00
  • 3. matematică Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi integra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

integra

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
    exemple
    • Fapte care se integrau în pagini de istorie. CAMIL PETRESCU, P. V. 13.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv matematică A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • diferențiere A găsi integrala unei cantități diferențiale.
      surse: DN
    • 2.1. A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: