INCLUDERE, includeri, s. f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; cuprindere, înglobare. – V. include.

includere sf [At: CV 1950, nr. 1, 41 / Pl: ~ri / E: include] 1 Cuprindere în ceva. 2 Înglobare în ceva. 3 Conținere. 4 (Fig) Presupunere. 5 (Lin) Așezare a unui element între altele două, care, în mod obișnuit, stau strâns unite.

INCLUDERE s. f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; cuprindere, înglobare. – V. include.

INCLUDERE s. f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; cuprindere, înglobare.

INCLUDERE s.f. Acțiunea de a include și rezultatul ei; incluziune. [< include].

INCLUDERE s. f. acțiunea de a include. ◊ (biol.) mutație prin care lanțului de acizi maleici i se adaugă una sau mai multe baze noi, între cele existente. (< include)

includere s. f., g.-d. art. includerii; pl. includeri

!includere s. f., g.-d. art. includerii; pl. includeri

includere s. f., g.-d. art. includerii

INCLUDERE s. 1. v. cuprindere. 2. v. înglobare.

INCLUDERE s. 1. cuprindere, înglobare. (~ unui element într-un ansamblu.) 2. integrare, introducere, încorporare, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.)

INCLUDERE. Subst. Includere, cuprindere, înglobare, introducere, introducție (înv.), încadrare, intercalare, intercalație; inserție, inserare, încorporare, încorporație; enclavă; inoculare, inoculație; grefă, grefon (med.), grefare; băgare, vîrîre. Înrolare, înregimentare. Pătrundere, intrare, penetrație, penetrare (livr.), penetranță (rar); penetrabilitate. Absorbire, îmbibare, absorbție, infiltrare, infiltrație, asimilare, asimilație; inhalare, inhalație, inspirare (rar), inspirație, aspirare, aspirație. Subsumare, subordonare, încadrare, integrare, cuprindere, totalizare, însumare; implicare, implicație. Componentă, constituent, incluziune; ingredient, ingrediență (rar); cuprins, conținut. Adj. Intercalat, inoculat; absorbit; subsumat; implicat. Asimilabil; absorbant, absorbitor, asimilator, inspirator, aspirator. Penetrant, penetrabil,. străbătător, răzbitor, pătrunzător. Component, alcătuitor; complinitor; subsidiar. Vb. A include, a cuprinde, a îngloba, a conține; a încorpora, a fi compus din..., a fi alcătuit din...; a subsuma, a totaliza, a însuma, a număra. A subordona, a încadra. A înrola, a înregimenta. A include, a introduce, a îngloba, a încadra, a integra; a insera; a intercala, a inocula. A băga, a vîrî; a absorbi. A (se) îmbiba, a infiltra, a suge, a înghiți, a îngurgita. A aspira, a inspira, a inhala. A implica, a presupune. A pătrunde, a penetra (livr.), a intra. Adv. Inclusiv, implicit; împreună cu; la un loc cu, și cu. V. adăugare, adunare, componență, grămadă, legătură, relație.

INCLUDERE s. f. (< include < lat. includere): fenomen lingvistic de înglobare a subiectului în formele de persoana I și a II-a, singular și plural, ale verbului, de deducere a subiectului din aceste forme verbale (v. subiect inclus).