2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPECTARE, inspectări, s. f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. – V. inspecta.

INSPECTARE, inspectări, s. f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. – V. inspecta.

inspectare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: inspecta] 1 Verificare a activității unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale. 2 (Pex) Examinare cu atenție.

INSPECTARE, inspectări, s. f. Acțiunea de a inspecta; control, verificare. Inspectarea unui spital.

INSPECTARE s.f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; (p. ext.) examinare. [< inspecta].

INSPECTA, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.

INSPECTA, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.

inspecta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr inspecter] 1 A verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale. 2 (Pex) A examina ceva cu atenție.

INSPECTA, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica o activitate în calitate de inspector, a examina îndeplinirea unor sarcini. A inspecta o școală. ♦ A cerceta, a examina ceva cu mare atenție. Pînă să se așeze la masă, au inspectat gospodăria lui Pavelescu. PAS, L. II 218. Inspectînd masa, nu-i plac paharele goale. SADOVEANU, E. 139.

INSPECTA vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].

INSPECTA vb. tr. a examina, a controla, a verifica; (p. ext.) a cerceta atent. (< fr. inspecter, lat. inspectare)

A INSPECTA ~ez tranz. 1) (activități ale persoanelor, instituțiilor, organizațiilor etc.) A controla în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atenție. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare

inspectà v. a cerceta, a controla cu autoritate sau în virtutea unei misiuni.

*inspectéz v. tr. (lat. in-spectare, d. in-spícere, -spectum, a privi în. V. a-spect, spectru). Observ, cercetez, examinez cu ochiĭ: a inspecta o școală, o cazarmă, o tabără, o mină.

*inspecțiúne f. (lat. in-spéctio, -ónis). Acțiunea de a inspecta, reviziune: inspectoru a făcut inspecțiunea școaleĭ. – Și -écție și inspectáre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inspectare s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări

inspectare s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări

inspectare s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări

inspecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inspectez, 3 inspectea; conj. prez. 1 sg. să inspectez, 3 să inspecteze

inspecta (a ~) vb., ind. prez. 3 inspectea

inspecta vb., ind. prez. 1 sg. inspectez, 3 sg. și pl. inspectea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSPECTARE s. control, inspecție, revizie, verificare. (~ a decurs în bune condiții.)

INSPECTA vb. 1. v. verifica. 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)

INSPECTA vb. 1. a cerceta, a controla, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele instituției.) 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)

Intrare: inspectare
inspectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspectare
  • inspectarea
plural
  • inspectări
  • inspectările
genitiv-dativ singular
  • inspectări
  • inspectării
plural
  • inspectări
  • inspectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inspecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inspecta
  • inspectare
  • inspectat
  • inspectatu‑
  • inspectând
  • inspectându‑
singular plural
  • inspectea
  • inspectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inspectez
(să)
  • inspectez
  • inspectam
  • inspectai
  • inspectasem
a II-a (tu)
  • inspectezi
(să)
  • inspectezi
  • inspectai
  • inspectași
  • inspectaseși
a III-a (el, ea)
  • inspectea
(să)
  • inspecteze
  • inspecta
  • inspectă
  • inspectase
plural I (noi)
  • inspectăm
(să)
  • inspectăm
  • inspectam
  • inspectarăm
  • inspectaserăm
  • inspectasem
a II-a (voi)
  • inspectați
(să)
  • inspectați
  • inspectați
  • inspectarăți
  • inspectaserăți
  • inspectaseți
a III-a (ei, ele)
  • inspectea
(să)
  • inspecteze
  • inspectau
  • inspecta
  • inspectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inspectare, inspectărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi inspecta DEX '09 DEX '98 DN

inspecta, inspectezverb

  • 1. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A inspecta o școală. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Pînă să se așeze la masă, au inspectat gospodăria lui Pavelescu. PAS, L. II 218. DLRLC
      • format_quote Inspectînd masa, nu-i plac paharele goale. SADOVEANU, E. 139. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.