verificare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: verifica] 1 Examinare a unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. prin confruntare lor cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil, pentru a căpăta certitudinea asupra exactității lor Si: (înv) verificație (1). 2 Stabilire a autenticității unui fapt, a unei ipoteze etc. Si: (înv) verificație (2). 3 Cercetare întreprinsă pentru a constata dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc. Si: control (1), (înv) verificație (3). 4 Încercare a unei mașini, a unui aparat, a unui ansamblu tehnic etc. pentru a constata buna lor funcționare, însușirile lor tehnice etc. Si: probă. 5 (Mat) Efectuare a unei operații sau a unui număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret) Si: (înv) verificație (4). 6 (Mat) Probă (prin calcul) a exactității unui număr sau a unei operații Si: (înv) verificație (5). 7 Cercetare a activității (profesionale a) unei persoane pentru a constata în ce măsură corespunde funcției pe care o deține. 8 (Spc) Examinare a cunoștințelor (într-un anumit domeniu). 9 (Spc) Examen (parțial).

verificare s.f. 1 Acțiune, cercetare, analiză etc. întreprinsă pentru a (putea) constata dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc., dacă îndeplinește condițiile cerute sau dacă este conform cu ceea ce ar trebui să fie; (înv.) verificație. Dorește o verificare a posibilităților care i-au rămas (CA. PETR.). 2 Încercare a unei mașini, a unui aparat, a unui ansamblu tehnic etc. pentru a-i constata buna funcționare, performanțele tehnice etc. Verificarea tehnică anuală a automobilului. 3 (mat.) Efectuare a unei operații sau a unui număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). ♦ Probă (prin calcul) a exactității unui rezultat, a unei operații. 4 Cercetare a activității (profesionale) a unei persoane pentru a constata în ce măsură corespunde funcției, calității pe care o deține, misiunii care i se dă. Meciuri de fotbal de verificare înaintea campionatului. ♦ Spec. Examinare a cunoștințelor (într-un anumit domeniu); examen (parțial). ♦ Examinare, analiză prin confruntare cu faptele, cu evenimentele la care cineva a participat etc. 5 Cercetare, examinare a valorii, a calității unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. (prin confruntare cu faptele, printr-un control al coerenței interne etc.) pentru a confirma ca adevărat, just, exact. A cerceta științific însemnează... a urmări verificarea prin fapte a unor ipostaze de lucru (GUS.). ♦ Constatare, confirmare sau stabilire a autenticității unui fapt, a unei afirmații. Verificarea actelor dintr-un dosar de moștenire. • pl. -ări. /v. verifica.

VERIFICARE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. 1. Examinare, supunere la control, probare a exactității. Cînd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un venit de 400 galbeni? ALECSANDRI, T. 1736. 2. Analizare a activității unei persoane pentru a constata dacă ea corespunde sarcinii sau calității pe care o are.

VERIFICARE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica].

verificațiune sf vz verificație

*verificațiúne (lat. verificátio, -ónis). Acțiunea de a verifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

verificare s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

verificare s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

verificare s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. v. probă. 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control.

VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. (MAT.) probă. (~ unei împărțiri.) 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control, inspectare, inspecție, revizie. (~ a decurs în bune condiții.)

în verificare expr. (intl. -d. oameni) dubios, care nu prezintă încredere.