2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inhumare sf vz înhumare

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.

ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma.

ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma.

înhuma vt [At: IBRĂILEANU, A. 121 / V: (înv) in~ / Pzi: ~mez / E: fr inhumer, lat inhumare] (Liv) A înmormânta.

înhumare sf [At: DA ms / V: (înv) in~ / Pl: ~mări / E: înhuma] Înmormântare.

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormînta, a îngropa. Am înhumat cadavrul într-un mormînt adînc. IBRĂILEANU, A. 121.

ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormîntare.

ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].

ÎNHUMÁRE s.f. Acțiunea de a înhuma și rezultatul ei; înmormântare. [< înhuma].

ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)

A ÎNHUMÁ ~éz tranz. A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a îngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare

*inhumațiúne f. (d. inhumez). Îngropare, înmormîntare. – Și -áție și -áre.

*inhuméz v. tr. (lat. in-humo, -áre, a îngropa, d. hŭmus, pămînt. V. humă, exhumez). Îngrop, înmormîntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înhumeáză

înhumáre s. f., g.-d. art. înhumắrii; pl. înhumắri

înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz, 3 sg. și pl. înhumeáză

înhumáre s. f., g.-d. art. înhumării; pl. înhumări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: înhuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumare
  • ‑nhumare
  • înhumat
  • ‑nhumat
  • înhumatu‑
  • ‑nhumatu‑
  • înhumând
  • ‑nhumând
  • înhumându‑
  • ‑nhumându‑
singular plural
  • înhumea
  • ‑nhumea
  • înhumați
  • ‑nhumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhumez
  • ‑nhumez
(să)
  • înhumez
  • ‑nhumez
  • înhumam
  • ‑nhumam
  • înhumai
  • ‑nhumai
  • înhumasem
  • ‑nhumasem
a II-a (tu)
  • înhumezi
  • ‑nhumezi
(să)
  • înhumezi
  • ‑nhumezi
  • înhumai
  • ‑nhumai
  • înhumași
  • ‑nhumași
  • înhumaseși
  • ‑nhumaseși
a III-a (el, ea)
  • înhumea
  • ‑nhumea
(să)
  • înhumeze
  • ‑nhumeze
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumă
  • ‑nhumă
  • înhumase
  • ‑nhumase
plural I (noi)
  • înhumăm
  • ‑nhumăm
(să)
  • înhumăm
  • ‑nhumăm
  • înhumam
  • ‑nhumam
  • înhumarăm
  • ‑nhumarăm
  • înhumaserăm
  • ‑nhumaserăm
  • înhumasem
  • ‑nhumasem
a II-a (voi)
  • înhumați
  • ‑nhumați
(să)
  • înhumați
  • ‑nhumați
  • înhumați
  • ‑nhumați
  • înhumarăți
  • ‑nhumarăți
  • înhumaserăți
  • ‑nhumaserăți
  • înhumaseți
  • ‑nhumaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhumea
  • ‑nhumea
(să)
  • înhumeze
  • ‑nhumeze
  • înhumau
  • ‑nhumau
  • înhuma
  • ‑nhuma
  • înhumaseră
  • ‑nhumaseră
inhuma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înhumare
înhumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhumare
  • ‑nhumare
  • înhumarea
  • ‑nhumarea
plural
  • înhumări
  • ‑nhumări
  • înhumările
  • ‑nhumările
genitiv-dativ singular
  • înhumări
  • ‑nhumări
  • înhumării
  • ‑nhumării
plural
  • înhumări
  • ‑nhumări
  • înhumărilor
  • ‑nhumărilor
vocativ singular
plural
inhumare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înhuma înhumare înhumat inhumare inhumat inhuma

etimologie:

înhumare inhumare

etimologie:

  • vezi înhuma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN