13 definiții pentru indiscutabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.

INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.

indiscutabil, ~ă [At: MAIORESCU, D. I, 201 / Pl: ~i, ~e / E: fr indiscutable] 1-2 a, av (Într-un mod) care nu poate fi pus în discuție Si: evident, incontestabil, neîndoielnic, sigur.

INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. Care nu poate stîrni îndoieli sau obiecții; sigur, incontestabil, neîndoielnic. Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile și deseori ceea ce apare indiscutabil... comportă mai multe riscuri. V. ROM. decembrie 1953, 289. Domnule Rogojinaru, un lucru rămîne indiscutabil. REBREANU, R. I 12. ◊ (Adverbial) [Oamenii sovietici] duc bătălia pentru apărarea păcii și, indiscutabil, o vor cîștiga. STANCU, U.R.S.S. 159.

INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (adesea adv.) Sigur, incontestabil, de nediscutat. [< fr. indiscutable].

INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable)

INDISCUTÁBIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care nu poate fi pus în discuție; de nediscutat; evident. /<fr. indiscutable

indiscutabil a. ce nu se poate discuta.

*indiscutábil, -ă adj. (fr. indiscutable). Care nu poate fi discutat, sigur, cert: existența luĭ Dumnezeŭ e indiscutabilă. Adv. În mod indiscutabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indiscutábil adj. m., pl. indiscutábili; f. indiscutábilă, pl. indiscutábile

indiscutábil adj. m. discutabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISCUTÁBIL adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit, apodictic, (fig.) strigător. (Un adevăr ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.

INDISCUTABIL adj., adv. 1. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. efectiv, incontestabil, real. (A adus servicii ~.) 3. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 4. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – ~!) 5. adv. neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.)

Indiscutabil ≠ discutabil

Intrare: indiscutabil
indiscutabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiscutabil
  • indiscutabilul
  • indiscutabilu‑
  • indiscutabilă
  • indiscutabila
plural
  • indiscutabili
  • indiscutabilii
  • indiscutabile
  • indiscutabilele
genitiv-dativ singular
  • indiscutabil
  • indiscutabilului
  • indiscutabile
  • indiscutabilei
plural
  • indiscutabili
  • indiscutabililor
  • indiscutabile
  • indiscutabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indiscutabil

  • 1. adesea adverbial Care nu poate stârni obiecții.
    exemple
    • Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile și deseori ceea ce apare indiscutabil... comportă mai multe riscuri. V. ROM. decembrie 1953, 289.
      surse: DLRLC
    • Domnule Rogojinaru, un lucru rămîne indiscutabil. REBREANU, R. I 12.
      surse: DLRLC
    • [Oamenii sovietici] duc bătălia pentru apărarea păcii și, indiscutabil, o vor cîștiga. STANCU, U.R.S.S. 159.
      surse: DLRLC

etimologie: