indicat, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 164 / Pl: ~ați, ~e / E: indica] 1 Arătat. 2 Semnalat. 3 Anunțat. 4 Desemnat. 5 Adus la cunoștință. 6 Recomandat. 7 Prescris.

indicație sf [At: ODOBESCU, S. II, 181 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr indication, lat indicatio, -onis] 1-2 Indicare (1-2). 3 Explicare. 4 Indiciu. 5 Relație. 6 Semn. 7-8 Indicare (7-8). 9 Îndrumare.

indicațiune sf vz indicație

INDICAT, -Ă, indicați, -te, adj. Arătat, anunțat, desemnat. ♦ Potrivit, corespunzător. Chinina este medicamentul cel mai indicat în malarie.

INDICAȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare. Încearcă să refaci nuvela, ținînd seama de indicațiile noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/4. Planul [de reconstrucție a Stalingradului] a fost înfăptuit după indicațiile tovarășului I. V. Stalin. STANCU, U.R.S.S. 202. După indicațiile lui Grigore, sania Nadinei o luă înainte. REBREANU, R. I 214.

INDICAT, -Ă adj. Recomandat; potrivit; corespunzător. [< indica].

INDICAȚIE s.f. Îndrumare, informație, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei, var. indicațiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio].

INDICAȚIUNE s.f. v. indicație.

INDICAȚIE s. f. îndrumare, informație, indiciu, lămurire. (< fr. indication, lat. indicatio)

INDICAȚIE ~i f. 1) Fapt care indică; semn aparent care indică ceva (cu probabilitate). 2) Ceea ce este indicat; lămurire; îndrumare; recomandare. A urma ~ile primite. [G.-D. indicației] /<fr. indication, lat. indicatio, ~onis^[1]

indicați(un)e f. 1. acțiunea de a indica; 2. informațiune, indiciu; indicațiune falșă.

*indicațiúne f. (lat. indicátio, -ónis. V. dedicațiune). Acțiunea de a indica. Informațiune, lucru care-țĭ indică ceva. – Și -áție.

indicație (desp. -ți-e) s. f., art. indicația (desp. -ți-a), g.-d. art. indicației; pl. indicații, art. indicațiile (desp. -ți-i-)

indicație (-ți-e) s. f., art. indicația (-ți-a), g.-d. art. indicației; pl. indicații, art. indicațiile (-ți-i-)

indicație s. f. (sil. -ți-e), art. indicația (sil. -ți-a), g.-d. art. indicației; pl. indicații, art. indicațiile (sil. -ți-i-)^[1]

indicație

agogice, indicații și semne ~. Ad libitum*, senza misura, a suo arbitrio, a piacere*, a capricio* etc. indică o interpretare liberă, bogată în efecte agogice. Accelerando*, stringendo*, indică grăbirea iar rallentando*, ritardando*, ritenuto*, încetinirea treptată a mișcării până la proxima indicație de tempo (2). Semnele de cezură* (’; /; //) scrise după o notă (1) sau pe o bară (II, 3) de măsură indică o scurtă suspendare prin pauză*, a pulsației metrice, iar coroana* aplicată pe o notă, pe o pauză sau pe o bară de măsură – oprirea pulsației sau prin lungirea notei sau a pauzei; aceste semne apar și combinate, respectiv peste semnele de cezură /, //, ///, se aplică câte o coroană* ( ̯ ). Etnomuzicologia* folosește semnele ∪ ∩ prin care se indică câte o minimă lungire respectiv scurtare a notei corespunzătoare, acestea însă sunt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubato-ului. A. și, în același timp, dinamice*: calando*, smorzando*, morendo*, deficiendo.

dinamice, indicații și semne ~, Forte* și derivatele sale (f, ff, fff, ffff, fffff) indică nuanțe (relativ) tari; piano* și derivatele sale (p, pp, ppp) nuanțe slabe; mezza voce*, mezzoforte* (mf), mezzopiano (mp), poco forte, poco piano nuanțe medii, intermediare, più forte și più piano nuanțe raportate la nuanța precedentă; crescendo* (cresc., <) întărirea treptată iar de(s)crescendo* sau diminuendo* (dim., ›) slăbirea treptată a intensității*. (Sin.: semne de nuanță). D. care se referă la o singură notă ca fortepiano* (fp), forzato*, sforzato sau sforzando* (fz, sf, sfz), forzatissimo (ffz), mezzofortepiano (mfp) sunt în același timp și indicații de articulare*; rinforzando* (rf, rfz, rinf.), care indică un crescendo* energic și rapid, pe o singură notă sau pe un fragment muzical scurt, uneori apare și ca sin. cu sforzato, iar calando*, deficiendo, morendo* și smorzando* sunt indicații comune dinamicii și agogii*. Există și numeroase indicații de tehnică instr. cu univoce implicații dinamice: organo pleno*, sotto voce* con surdino, una corda* tutte le corde etc.

INDICAT adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adv. v. recomandabil. 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. binevenit.

INDICAȚIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. informație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare,) 4. prescripție, regulă, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru...) 5. v. aviz. 6. v. instrucțiuni. 7. însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă.^[1]

INDICAT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu e ~ să...) 3. adj. adecvat, bun, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru literatură.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

INDICAȚIE s. 1. directivă, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~iile primite.) 2. precizare, prescripție, prevedere, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ legii.) 3. informație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare.) 4. prescripție, regulă, (înv.) ustav. (Cîteva ~ pentru...) 5. aviz, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandare, recomandație. (După ~ medicului.) 6. explicație, instrucțiuni (pl.), îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 7. însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ii în acest sens.)

Indicat ≠ contraindicat, nepotrivit, necorespunzător