4 intrări
41 de definiții

Explicative DEX

ÎNDĂMÂNĂ adv. v. îndemână.

ÎNDĂMÂNĂ adv. v. îndemână.

ÎNDEMÂNA, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.

ÎNDEMÂNA, îndemânez, vb. I. Refl. (Înv.) A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – V. îndemână.

ÎNDEMÂNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ Loc. adv. și prep. La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămână adv.] – În + de4 + mână.

îndămăna v vz îndemâna

îndămâna v vz îndemâna

îndămână av, sf vz îndemână

îndemăna v vz îndemâna

îndemâna [At: CANTEMIR, HR. 342 / V: ~dămăna, ~dăm~, ~măna / Pzi: ~nez / E: îndemână] (Înv) 1 vt A facilita. 2 vt A ajuta. 3 vt A încuraja. 4-5 vtr A (se) împrumuta. 6 vri A avea încredere în cineva Si: a se bizui. 7 vr A se ivi o ocazie. 8 vr A fi în stare să facă un anumit lucru. 9 vr (Nob) A se pune pe lucru.

îndemână [At: VARLAAM, C. II, 84 / V: ande~, ~dăm~ / E: în + de + mână] 1 av Alături. 2 av (Îlav) La ~ Accesibil. 3-4 av (Îal) Ușor (de folosit sau) de obținut. 5 av (Îal) În imediata apropiere. 6 av (Îlpp) La ~na cuiva La dispoziția cuiva. 7 av Comod. 8 av Ușor. 9 av (Înv; îe) A-i face cuiva ~ A-i ușura munca. 10 av Favorabil. 11 av Potrivit. 12 av Bine. 13 av (Îe) A nu-i fi cuiva ~ A nu se simți în largul său. 14 av (înv; îe) A da (sau a sta) ~ A se ivi o ocazie favorabilă. 15 a (Mol) Prielnic. 16 sf (Înv) Favoare. 17 sf (Înv) Prilej favorabil. 18 sf (Înv) Ajutor. 19 sf (Înv) Îndemânare (8). 20 sf (Înv) Nepotrivire. 21 sf (Înv) Indispoziție. 22 sf (Înv) Slăbiciune.

ÎNDĂMÎNĂ 👉 ÎNDEMÎNĂ.

† ÎNDEMÎNA, ❍ ÎNDĂMÎNA (-înez) I. vb. tr. A da ajutor, a sprijini, a fi cuiva la îndemîna, a îngriji cu cele de trebuință: cultivatorii nostri înnecau în prăpastie căutînd... a îndestula și pe oi și a îndemîna și creșterea grîului (ION.); de la carii agiutoriu îndemînîdu-și, s’au întors asupra lui Filipio (CANT.). II. vb. refl. A se îngriji cu cele de trebuință: cu puținele semne îndămînîdu-se, istoriile sale au șiruit (CANT.).

ÎNDEMÎNĂ, ❍ ÎNDĂMÎNĂ I. adv. Aproape de mînă, pregătit aproape, ușor de atins, de apucat, de găsit (în acel moment): a pune, a sta, a ținea, a fi la ~; paloșul și sulița să le ții la îndemînă, ca să te slujești cu dînsele, cînd va fi de trebuință (ISP.); n’am cărțile la ~; neprecedat de prep.: a ținea ~; ori-carele... va găsi ceva îndemînă să fure sau să jehuiască pre cineva (PRV.-MB.); răpit-au și Tătarii cîți le-au venit îndemînă, și l-au dus de i-au ascuns prin gropi (LET.); a-i fi (de) ~, a-i veni (de) ~, a-i fi ușor, plăcut de făcut ceva: a(-i) fi, a-i veni comod, a se simți bine: nu mi-e îndemînă a merge singur fără pic de vorbă ca un mut (RET.); în zilele acestui domn, fiind pace între împărați... era și țării îndemînă (MUST.); lui Mihai-Vodă atunce îi vra fi lesne și îndămînă a domni, că de neprietenii lui... se curățise de toți (NEC.); le luă, le curăță, dar nu-i venea îndemînă să umbe în ele (ISP.); așa are să-ți vie de îndămînă... de are să și se pară că ești ușor cum îi pana (CRG.). II. sf. Stare favorabilă, moment, prilej favorabil [mînă].

ÎNDEMÂNĂ adv. Ușor, comod, lesnicios. ◊ La îndemână sau (loc. prep.) la îndemâna cuiva = accesibil, în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. [Var.: îndămână adv.] – În + de4 + mână.

ÎNDĂMÎNĂ adv. v. îndemînă.

ÎNDEMÎNA, îndemînez, vb. I. Refl. (Învechit) A fi în stare să facă un lucru, a putea face, a-i fi cuiva îndemînă să facă; a se înlesni. [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.

ÎNDEMÎNĂ adv. (Mai ales în legătură cu verbele «a fi», «a se afla», «a avea») Ușor, comod, bine. Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347. Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443. ◊ Loc. adv. La (regional de) îndemînă sau (loc. prep.) la îndemîna (cuiva) = accesibil, în imediată apropiere, ușor de folosit, de obținut, de întrebuințat; la dispoziție. Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și vreo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. V. 68. – Formă gramaticală: (în loc. prep.) îndemîna. – Variantă: îndămînă (HOGAȘ, M. N. 167, CREANGĂ, A. 26, NEGRUZZI, S. I 116) adv.

A ÎNDEMÂNA îndemân tranz. A veni în ajutor cuiva. /Din îndemână

ÎNDEMÂNĂ adv. Ușor; comod; lesnicios. ◊ La ~ la dispoziție; accesibil. /în + de + mână

îndemânà v. a găsi ocaziunea: nu se îndemânau a-i sta în ajutor BĂLC.

îndemână f. 1. în mână: să-ți ții paloșul îndemână ISP.; 2. la dispozițiune: nu am cartea la îndemână; 3. fig. comod: vremea este îndemână, prilejul favoritor NEGR. [Lat. INDU MANU].

îndămînă, V. îndemînă.

îndemănéz și -înéz, a -á v. tr. (d. îndemînă). Vechĭ. Ajut. V. refl. A te îndemîna la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezĭ. A se îndemîna, a veni la îndemînă, a se oferi: cînd se va îndemîna prileju. – Și îndăm-.

îndemînă și îndămînă adv. (în, de și mînă). A avea îndemînă (rar) saŭ (maĭ des) la îndemînă, a avea ceva la dispozițiune, lîngă mînă, gata de apucat (banĭ, arme, cărțĭ). A-țĭ fi îndemînă, a te simți bine la trup orĭ la suflet. S. f., pl. ĭ. Vechĭ. Ocaziune, îndatorire. – Vechĭ scris și preîndemînă saŭ prindemînă: vreme prindemînă, vreme potrivită, favorabilă.

Ortografice DOOM

îndemâna1 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndemânez, 3 se îndemânează; conj. prez. 1 sg. să mă îndemânez, 3 să se îndemâneze; imper. 2 sg. afirm. îndemânează-te; ger. îndemânându-mă

îndemâna2 (la ~) loc. prep.

îndemână (la ~) loc. adv.

*îndemâna1 (la ~) loc. prep.

!îndemâna2 (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îndemânează

!îndemână (la ~) loc. adv.

îndemâna vb., ind. prez. 1 sg. îndemân, 3 sg. și pl. îndemânează

îndemână adv.

la îndemână loc. adv.

Etimologice

îndemînă adv. – 1. Care poate fi ușor obținut, accesibil. – 2. Comod, ușor, lesnicios. – 3. Oportun, potrivit, prielnic. – 4. (S. f., înv.) Favoare, hatîr. De la mînă, comp. cu în- și de, cf. amînă. Der. neîndemînă, adv. (greu accesibil; s. f., înv., dificultate, descumpănire); îndemînos, adj. (accesibil, ușor); îndemîna, vb. (a netezi calea, a face posibil; a ușura, a înlesni; a ajuta, a sprijini; a împrumuta); îndemînatic, adj. (iscusit; comod; favorabil); neîndemînatic, adj. (lipsit de dibăcie, greoi).

Sinonime

ÎNDEMÂNA vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

ÎNDEMÂNĂ adv. v. comod.

îndemîna vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

ÎNDEMÎNĂ adv. comod, lesne, ușor. (Îi e mai ~ să meargă cu trenul.)

Arhaisme și regionalisme

îndămấnă, (îndemână), adv. De ajutor, de sprijin: „Și eu-s slabă și bătrână / Și n-am fată de-ndemână” (Papahagi, 1925: 226). – Din în- + de + mână (DER, DEX, MDA).

îndemấnă, adv. v. îndămână.

îndămână, (îndemână), adv. – De ajutor, de sprijin: „Și eu-s slabă și bătrână / Și n-am fată de-ndemână” (Papahagi, 1925: 226). – Din în- + de + mână (Scriban, DER, DEX, MDA).

Intrare: îndămâna
îndămâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îndămână
îndămână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îndemâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndemâna
  • ‑ndemâna
  • îndemânare
  • ‑ndemânare
  • îndemânat
  • ‑ndemânat
  • îndemânatu‑
  • ‑ndemânatu‑
  • îndemânând
  • ‑ndemânând
  • îndemânându‑
  • ‑ndemânându‑
singular plural
  • îndemânează
  • ‑ndemânează
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndemânez
  • ‑ndemânez
(să)
  • îndemânez
  • ‑ndemânez
  • îndemânam
  • ‑ndemânam
  • îndemânai
  • ‑ndemânai
  • îndemânasem
  • ‑ndemânasem
a II-a (tu)
  • îndemânezi
  • ‑ndemânezi
(să)
  • îndemânezi
  • ‑ndemânezi
  • îndemânai
  • ‑ndemânai
  • îndemânași
  • ‑ndemânași
  • îndemânaseși
  • ‑ndemânaseși
a III-a (el, ea)
  • îndemânează
  • ‑ndemânează
(să)
  • îndemâneze
  • ‑ndemâneze
  • îndemâna
  • ‑ndemâna
  • îndemână
  • ‑ndemână
  • îndemânase
  • ‑ndemânase
plural I (noi)
  • îndemânăm
  • ‑ndemânăm
(să)
  • îndemânăm
  • ‑ndemânăm
  • îndemânam
  • ‑ndemânam
  • îndemânarăm
  • ‑ndemânarăm
  • îndemânaserăm
  • ‑ndemânaserăm
  • îndemânasem
  • ‑ndemânasem
a II-a (voi)
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
(să)
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
  • îndemânați
  • ‑ndemânați
  • îndemânarăți
  • ‑ndemânarăți
  • îndemânaserăți
  • ‑ndemânaserăți
  • îndemânaseți
  • ‑ndemânaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndemânează
  • ‑ndemânează
(să)
  • îndemâneze
  • ‑ndemâneze
  • îndemânau
  • ‑ndemânau
  • îndemânară
  • ‑ndemânară
  • îndemânaseră
  • ‑ndemânaseră
îndămăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndemăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndămâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îndemână
îndemână adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • îndemână
  • ‑ndemână
îndămână adverb
adverb (I8)
  • îndămână
  • ‑ndămână
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndemâna, îndemânezverb

  • 1. învechit A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înlesni
    • format_quote [Librarul] nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndemână DEX '98 DEX '09

îndemânăadverb

  • 1. Bine, comod, lesne, lesnicios, ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-i era îndemînă în camera asta. BART, E. 347. DLRLC
    • format_quote Mie nu-mi vine îndemînă să scriu decît acasă la mine. VLAHUȚĂ, O. A. 443. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială locuțiune prepozițională La îndemână (sau la îndemâna) cuiva = în imediata apropiere, ușor de folosit, de obținut; la dispoziție sau la dispoziția cuiva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: accesibil
      • format_quote Tineretul de astăzi are la îndemînă atîta literatură bună, încît își poate potoli în voie setea cititului. SADOVEANU, E. 47. DLRLC
      • format_quote Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. DLRLC
      • format_quote Se puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe și vreo doi bani ce avea de-ndemînă. RETEGANUL, P. V. 68. DLRLC
  • comentariu locuțiune prepozițională Formă gramaticală: îndemîna. DLRLC
etimologie:
  • În + de (1.) + mână DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic