LÉSNE adv. (Înv. și pop.) Ușor, cu ușurință; comod. ♦ Loc. adj. Lesne-crezător = credul. – Din bg. lesno.

lesne [At: CORESI, EV. 227 / V: (reg) ~nă, ~nia, lezna, leznă, lezne / E: bg лесно] 1 av Cu ușurință Si: (îrg) lesnicios (4). 2 av Fără dificultăți Si: (îrg) lesnicios (5). 3-4 a, av (Trs; Ban) (Care este) ieftin. 5 av (Îe) A fi scump la tărâțe și ~ la făină A fi nechibzuit. 6 av (Pop) Comod. 7 av (Înv; îc) ~-crezător Credul.

LÉSNE adv. Ușor, cu ușurință; comod. ◊ Loc. adj. Lesne-crezător = credul. – Din bg. lesno.

LÉSNE adv. Ușor, cu ușurință, fără osteneală; comod. I-i dragă fata... cuvîntă de la locul său Cantemir-bei. E lucru lesne de înțeles. SADOVEANU, O. VII 64. Fata Împăratului-Roș nu se capătă așa de lesne, cum crezi tu. CREANGĂ, P. 244. Este lesne să fie cineva drept cînd este hotărît să nu se teamă de nimic. BOLLIAC, O. 262. ◊ Loc. adj. (Neobișnuit) Lesne crezător = credul. O vinovată pornire să folosească risipa de timp, de cheltuială și de muncă, a unui om simplu și lesne crezător. C. PETRESCU, R. DR. 229. ◊ (Adjectival) Stricatul este lesne și dresul este greu. ALECSANDRI, T. II 71.

LÉSNE adv. Cu ușurință; fără multă greutate. ◊ ~ -crezător om credul. /<bulg. lesno

LESNE adv. (Cris., Trans. SV) Ieftin. Foarte lesnă vi-l voiu da. MISC. SEC. XVII, 49^r; cf." MȘE, 81. Etimologie: bg. lesno.

lesne adv. ușor: îi vine lesne. [Bulg. LESEN].

lésne adv. (vsl. lĭsno, bg. lesen, fem. lesna, ca adv. lesno, id.). Ușor, fácil: a alerga lesne. – În Olt. Trans. lezne.

lesnă a, av vz lesne

lesnia a, av vz lesne

lezna a, av vz lesne

leznă a, av vz lesne

lezne a, av vz lesne

lézne, V. lesne.

lesne (înv., pop.) adv.

lésne adv.

lesne

lesne.

LÉSNE adj. v. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic, scăzut.

LÉSNE adv. 1. comod, facil, ușor. (Rezolvă ~ problema.) 2. v. comod.

LESNE adv. 1. comod, facil, ușor. (Rezolvă ~ problema.) 2. comod, îndemînă, ușor. (Îi e mai ~ să spună că...)

lesne adj. v. AVANTAJOS. CONVENABIL. IEFTIN. JOS. MIC. SCĂZUT.

lésne adv. – 1. Ușor. – 2. (Banat, Trans.) Ieftin. – Mr. (lesnic). Bg. lesen, lesno, lesnin, v. sb. lesny, sb. lasno din sl. lĭstĭnŭ „ușor” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 170). Der. lesnicios, adj. (ușor, comod); lesniciune, s. f. (ușurință); înlesni (var. lesni), vb. (a facilita, a aplana; a proporționa; a ușura).