inculpat, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: inculpa] (Jur) 1-2 (Persoană) acuzată de o culpă. 3-4 (Persoană) trimisă înaintea unei instanțe judecătorești pentru săvârșirea unui delict Si: acuzat², învinuit² (7-8).

INCULPA vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza.

INCULPAT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană supusă unei urmăriri penale, implicată într-o afacere penală; învinuit, acuzat. Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. CARAGIALE, O. II 41.

INCULPA vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. inculp. / < fr. inculper].

INCULPAT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].

INCULPA vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)

INCULPAT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)

A INCULPA inculp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare

INCULPAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa

inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.

inculpat a. și m. acuzat.

*incúlp, a -á v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.

inculpát, -ă adj. și s. (fr. inculpé. Lat. inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V. acuzat, pîrît, intimat.

inculpat s. m., pl. inculpați

inculpată s. f., g.-d. art. inculpatei; pl. inculpate

inculpa (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 inculpă

inculpat s. m., pl. inculpați

inculpată s. f., g.-d. art. inculpatei; pl. inculpate

inculpa vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inculpă

inculpat s. m., pl. inculpați

inculpată s. f., pl. inculpate

inculpat.

INCULPA vb. v. acuza.

INCULPAT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)

INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.

INCULPAT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți