13 definiții pentru inculpat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inculpat, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: inculpa] (Jur) 1-2 (Persoană) acuzată de o culpă. 3-4 (Persoană) trimisă înaintea unei instanțe judecătorești pentru săvârșirea unui delict Si: acuzat2, învinuit2 (7-8).

INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.

INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.

INCULPÁ vb. I. Tranz. (Numai la timpuri compuse) A porni o urmărire penală împotriva cuiva; a învinovăți, a învinui, a acuza.

INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].

INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)

A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare

inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.

*incúlp, a v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inculpá (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 incúlpă

inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCULPA vb. (JUR.) a acuza, (livr.) a incrimina.

A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți

Intrare: inculpat (part.)
inculpat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inculpat
  • inculpatul
  • inculpatu‑
  • inculpa
  • inculpata
plural
  • inculpați
  • inculpații
  • inculpate
  • inculpatele
genitiv-dativ singular
  • inculpat
  • inculpatului
  • inculpate
  • inculpatei
plural
  • inculpați
  • inculpaților
  • inculpate
  • inculpatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inculpa

etimologie: