17 definiții pentru acuzat (s.m.)

acuzát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: acuza] Acuzare (1).

acuzát2, -ă [At: DA / Pl: ~ați, -e / E: acuza] 1-2 smf, a (Persoană) care face obiectul unei plângeri (injustiție) Si: inculpat, învinuit, învinovățit, pârât.

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană care este învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție (pentru un delict sau o crimă).

ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. – V. acuza.

acuzát s. m., pl. acuzáți

acuzátă s. f., g.-d. art. acuzátei; pl. acuzáte

acuzát s. m., pl. acuzáți

acuzátă s. f., pl. acuzáte

ACUZÁT s., adj. v. inculpat.

ACUZÁT, -Ă s.m. și f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acțiune în justiție; pârât, inculpat. [< acuza].

ACUZÁT, -Ă s. m. f. inculpat. (< acuza)

ACUZÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de infracțiune și este parte într-un proces penal; inculpat. A ancheta un ~. /v. a acuza

*acuzát, -ă adj. Care e deferit în justiție p. crimă: a achita un acuzat. V. inculpat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACUZÁT s., adj. inculpat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminát, (pop.) pricináș, (prin Transilv.) pricinát. (~ are cuvîntul!)

Intrare: acuzat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acuzat acuzatul
plural acuzați acuzații
genitiv-dativ singular acuzat acuzatului
plural acuzați acuzaților
vocativ singular
plural