14 definiții pentru incorect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incorect, ~ă av, a [At: ODOBESCU, S. II, 352 / Pl: ~cți, ~e / E: fr incorrect] 1-2 (Într-un mod) care nu este corect Si: eronat, greșit, inexact, necorect. 3-4 (Într-un mod) care nu este cinstit Si: înșelător, necinstit, neonest. corectată

INCORÉCT, -Ă, incorecți, -te, adj. 1. Care nu este corect; greșit, eronat, inexact, necorect. 2. Necinstit, neonest, înșelător. – Din fr. incorrect.

INCORÉCT, -Ă, incorecți, -te, adj. 1. Care nu este corect; greșit, eronat, inexact, necorect. 2. Necinstit, neonest, înșelător. – Din fr. incorrect.

INCORÉCT, -Ă, incorecți, -te, adj. Care nu este corect, care nu este în concordanță cu anumite reguli; greșit, eronat. Nu m-am mai mirat de asemenea afirmație bizară, redactată într-o frază romînească incorectă. SADOVEANU, E. 84. Dar nici manuscriptul lit. A nu este ferit de oarecare forme gramaticale incorecte. ODOBESCU, S. II 352. ♦ (Despre persoane) Necinstit, neonest. Funcționar incorect.

INCORÉCT, -Ă adj. Greșit, inexact. ♦ Necinstit, neonest. [Cf. fr. incorrect].

INCORÉCT, -Ă adj. greșit, inexact. ◊ necinstit, neonest. (< fr. incorrect)

INCORÉCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este corect; necorespunzător adevărului; eronat; greșit; inexact; neadevărat. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este lipsit de cinste, de onestitate; neonest; necinstit. /<fr. incorrect

*incoréct, -ă adj. (d. corect; fr. incorrecte; lat. in-correctus, necorijat). Care nu e corect: îmbrăcăminte, traducere, purtare incorectă. Adv. În mod incorect: a te exprima incorect românește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incoréct adj. m., pl. incorécți; f. incoréctă, pl. incorécte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCORÉCT adj., adv. 1. adj. v. greșit. 2. adj. eronat, greșit, impropriu. (Exprimare ~.) 3. adj., adv. defectuos, greșit, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunțare ~; vorbește ~ englezește.) 4. adj. v. necinstit. 5. adj. v. ilegal.

INCORECT adj., adv. 1. adj. eronat, fals, greșit, inexact, neadevărat, (înv. și reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul.) 2. adj. eronat, greșit, impropriu. (Exprimare ~.) 3. adj., adv. defectuos, greșit, necorect, prost, rău, (fig.) stricat. (O pronunțare ~; vorbește ~ englezește.) 4. adj. necinstit, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 5. adj. ilegal, ilicit, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (fig.) murdar, necurat. (Afaceri ~.)

Incorect ≠ corect, loial, onest, suspiciune[1]

  1. suspiciune nu are ce căuta aici. Probabil a migrat de la incredulitate. — cata
Intrare: incorect
incorect adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorect
  • incorectul
  • incorectu‑
  • incorectă
  • incorecta
plural
  • incorecți
  • incorecții
  • incorecte
  • incorectele
genitiv-dativ singular
  • incorect
  • incorectului
  • incorecte
  • incorectei
plural
  • incorecți
  • incorecților
  • incorecte
  • incorectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incorect

etimologie: