2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITÁRE, incitări, s. f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.

incitare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 12/4 / Pl: ~tări / E: incita] 1 Ațâțare a unor porniri agresive Si: (liv) incitație (1), (rar) incitat1 (1). 2 Îndemnare la ceva rău Si: instigare, (liv) incitație (2), (rar) incitat1 (2). 3 (Fig) Deschidere a unei discuții polemice Si: (liv) incitație (3), (rar) incitat1 (3). 4 (Blg) Aducere a unui organism într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate Si: (liv) incitație (4), (rar) incitat1 (4).

INCITÁRE, incitări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.

INCITÁRE, incitări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a incita; ațîțare, întărîtare; îndemnare (la o faptă rea), instigare, incitație.

INCITÁRE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare; instigare. [< incita].

INCITÁRE ~ări f. 1) v. A INCITA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; instigație; pornire; provocație. /v. a incita

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

incita vt [At: DA / Pzi: incit / E: lat incitare, fr inciter] (Liv) 1 A ațâța porniri agresive. 2 A instiga la ceva rău. 3 (Fig) A deschide o discuție polemică. 4 (Blg) A aduce un organism într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.

INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ațîța, a întărîta; a îndemna (la o faptă rea), a instiga.

INCITÁ vb. I. tr. (Liv.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... [P.i. 1 incít, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].

INCITÁ vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)

A INCITÁ incít tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni. /<fr. inciter, lat. incitare

*incít, a v. tr. (lat. ín-cito, -áre. V. ex-cit, citez). Excit, ațîț, instig, îndemn: a incita la revoltă.

*incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incitáre s. f., g.-d. art. incitắrii; pl. incitắri

incitáre s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

incitá (a ~) vb., ind. prez. 3 incítă

incitá vb., ind. prez. 1 sg. incít, 3 sg. și pl. incită


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCITÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. stimulare.

arată toate definițiile

Intrare: incitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitare
  • incitarea
plural
  • incitări
  • incitările
genitiv-dativ singular
  • incitări
  • incitării
plural
  • incitări
  • incitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: incita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incita
  • incitare
  • incitat
  • incitatu‑
  • incitând
  • incitându‑
singular plural
  • inci
  • incitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incit
(să)
  • incit
  • incitam
  • incitai
  • incitasem
a II-a (tu)
  • inciți
(să)
  • inciți
  • incitai
  • incitași
  • incitaseși
a III-a (el, ea)
  • inci
(să)
  • incite
  • incita
  • incită
  • incitase
plural I (noi)
  • incităm
(să)
  • incităm
  • incitam
  • incitarăm
  • incitaserăm
  • incitasem
a II-a (voi)
  • incitați
(să)
  • incitați
  • incitați
  • incitarăți
  • incitaserăți
  • incitaseți
a III-a (ei, ele)
  • inci
(să)
  • incite
  • incitau
  • incita
  • incitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incitare

etimologie:

  • vezi incita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

incita

etimologie: